18 Iunie

Isaia 49

1. Ascultaţi-Mă, ostroavele, şi luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat de la naşterea Mea, M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei Mele.

2. Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui, M-a făcut o săgeată ascuţită şi M-a ascuns în tolba Lui.

3. Şi Mi-a zis: „Israele, tu eşti Robul Meu în care Mă voi slăvi.”

4. Şi Eu zisesem: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea, la Dumnezeul Meu.”

5. Acum, Domnul vorbeşte, El care M-a întocmit din pântece ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi să adun pe Israel laolaltă – căci sunt preţuit în ochii Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea –

6. El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu, ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel; de aceea te pun ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului.”

7. Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul lui, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”

8. Aşa vorbeşte Domnul: „La vremea îndurării, te voi asculta, şi în ziua mântuirii, te voi ajuta; te voi păzi şi te voi pune ca legământ al poporului, ca să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite;

9. să spui celor prinşi: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi păşune pe toate coastele.

10. Nu le va fi foame, nici sete, nu-i va bate arşiţa, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

11. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.

12. Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.

13. Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Prorupiţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.

14. Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!”

15. „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar, chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.

16. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

17. Fiii tăi aleargă; dar cei ce te dărâmau şi te pustiau vor ieşi din mijlocul tău.

18. Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se strâng, vin la tine. Pe viaţa Mea – zice Domnul –, că te vei îmbrăca cu toţi aceştia ca cu o podoabă şi te vei încinge cu ei ca o mireasă.

19. Căci locurile tale pustiite şi pustii vor fi prea strâmte pentru locuitorii tăi, şi cei ce te mâncau se vor depărta.

20. Copiii aceştia de care ai fost lipsită îţi vor spune iarăşi la urechi: „Locul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc ca să pot locui.”

21. Şi vei zice în inima ta: „Cine mi i-a născut? Căci eram fără copii şi stearpă, roabă şi izgonită; cine i-a crescut? Iată că eram rămasă singură; unde erau aceştia?”

22. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor un semn cu mâna Mea şi Îmi voi înălţa steagul spre popoare; ele îţi vor aduce pe fiii tăi în braţe şi îţi vor duce fiicele pe umeri.

23. Împăraţii vor fi îngrijitorii tăi şi împărătesele lor, doicile tale; se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine.”

24. Se poate lua prada celui tare? Şi poate să scape cel prins din prinsoare?

25. Da, zice Domnul, prada celui tare îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa. Căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi.

26. Îţi voi face asupritorii să-şi mănânce carnea şi se vor îmbăta cu sângele lor ca cu mustul; şi orice făptură va şti că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Cel Puternic al lui Iacov.”

    
    

Apocalipsa 20

1. Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.

2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

4. Şi am văzut nişte scaune de domnie. Şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce fuseseră tăiaţi cu sabia din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat din temniţa lui

8. şi va ieşi să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea. Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.