Daniel 3, Psalmii 107

Daniel 3

Statuia de aur și cuptorul aprins

1Împăratul Nebucadnețar a făcut o statuie de aur, înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți, pe care a ridicat-o în Valea Dura, în provincia Babilonului. 2Împăratul Nebucadnețar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciilor, ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar. 3Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciei s-au adunat pentru dedicarea statuii pe care a ridicat-o împăratul Nebucadnețar. Ei au stat înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar și 4un crainic a proclamat cu glas tare, zicând:

„Popoare, națiuni și oameni de orice limbă! 5În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă plecați și să vă închinați înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o împăratul Nebucadnețar. 6Cine nu se va pleca și nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins“.

7Astfel, când au auzit sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului și a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, națiunile și oamenii de toate limbile s-au plecat și s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadnețar.

8Cu prilejul acesta, chiar în aceeași perioadă, câțiva caldeeni au ieșit în față și i-au pârât pe iudei. 9Ei i-au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate! 10Tu, împărate, ai dat o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale să se plece și să se închine statuii de aur, 11iar cine nu se pleacă și nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. 12Dar sunt niște iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, și anume Șadrak, Meșak și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o“.

13Atunci Nebucadnețar, foarte mânios, a poruncit să fie aduși Șadrak, Meșak și Abed-Nego. Bărbații aceștia au fost aduși înaintea împăratului, 14iar Nebucadnețar le-a zis:

‒ Șadrak, Meșak și Abed-Nego, este adevărat că voi nu slujiți dumnezeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o? 15Acum fiți gata ca, în clipa în care veți auzi sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă plecați și să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va salva din mâna mea?

16Șadrak, Meșak și Abed-Nego i-au răspuns împăratului:

‒ O, Nebucadnețar, noi n-avem nevoie să-ți răspundem în această privință! 17Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va scăpa și din mâna ta, împărate! 18Și chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.

19Atunci Nebucadnețar s-a mâniat foarte tare și i s-a schimbat înfățișarea feței din cauza lui Șadrak, a lui Meșak și a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât trebuia încălzit. 20Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbați din armata lui să-i lege pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins. 21Astfel, oamenii aceștia au fost legați, așa cum erau îmbrăcați, în mantalele, tunicile, turbanele și celelalte haine ale lor, și au fost aruncați în mijlocul cuptorului aprins. 22Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Șadrak, Meșak și Abed-Nego au fost uciși de flacăra focului, 23iar cei trei bărbați – Șadrak, Meșak și Abed-Nego – legați fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.

24Atunci împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a ridicat în grabă.

El le-a zis sfetnicilor săi:

‒ Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbați legați?

Ei i-au răspuns împăratului:

‒ Sigur, împărate!

25El a zis:

‒ Iată, eu văd patru bărbați umblând liberi și nevătămați în mijlocul focului, iar înfățișarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de dumnezei.

26Atunci Nebucadnețar s-a apropiat de ușa cuptorului aprins și a strigat: „Șadrak, Meșak și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!“.

Șadrak, Meșak și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. 27Satrapii, demnitarii, guvernatorii și sfetnicii împăratului s-au strâns cu toții și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor bărbați, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate și că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.

28Nebucadnețar a zis:

„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, Care l-a trimis pe îngerul Său și i-a salvat pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au desconsiderat porunca împăratului și și-au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească și să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. 29Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, orice om, din orice popor, din orice națiune sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți, iar casa lui să fie transformată într-un morman de gunoi, pentru că nu există un alt Dumnezeu care să poată salva în felul acesta“.

30După aceea, împăratul i-a promovat pe Șadrak, Meșak și Abed-Nego în provincia Babilonului.

Psalmii 107

Cartea V

(Psalmii 107–150)

1Mulțumiți Domnului, căci este bun,

căci în veac ține îndurarea Lui!

2Așa să zică răscumpărații Domnului,

cei pe care i-a răscumpărat din mâna dușmanului,

3pe care i-a adunat de pe cuprinsul țărilor:

de la est și de la vest, de la nord și de la mare.

4Ei rătăceau prin deșert, pe o cale pustie,

și nu găseau o cetate în care să locuiască.

5Erau flămânzi și însetați,

iar sufletul lor rămăsese fără vlagă.

6Atunci, în suferința lor, au strigat către Domnul,

și El i-a salvat din necazurile lor.

7I-a îndrumat pe o cale dreaptă,

ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.

8Să-I mulțumească, deci, Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

9Căci El a potolit sufletul însetat

și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.

10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții,

prizonieri ai asupririi și ai lanțurilor,

11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu

și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,

12El le-a smerit inima prin necaz;

ei se clătinaseră și nu era nimeni să-i ajute.

13Atunci, în suferința lor, au strigat către Domnul,

și El i-a salvat din necazurile lor.

14I-a scos din întuneric și din umbra morții

și le-a rupt legăturile.

15Să-I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

16Căci El a zdrobit porți de bronz

și a tăiat zăvoare de fier.

17Ei ajunseseră nebuni din cauza fărădelegii lor

și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.

18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană

și ajunseseră la porțile morții.

19Atunci, în suferința lor, au strigat către Domnul,

și El i-a salvat din necazurile lor.

20Le-a trimis Cuvântul Lui, i-a vindecat

și i-a salvat din gropile în care se aflau.

21Să-I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

22Să aducă jertfe de mulțumire

și să istorisească lucrările Lui cu bucurie!

23Cei ce navigau pe mare cu corăbiile,

cei ce făceau comerț pe ape mari,

24au văzut ei înșiși lucrările Domnului

și minunile Lui din adâncuri.

25Când a vorbit El, s-a dezlănțuit un vânt năprasnic,

care a ridicat talazurile mării.

26Acestea se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri;

sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.

27Se clătinau și se mișcau ca un om beat;

toată înțelepciunea lor fusese înghițită.

28Atunci, în suferința lor, au strigat către Domnul,

și El i-a salvat din necazurile lor.

29A calmat furtuna,

iar valurile s-au liniștit.

30Ei s-au bucurat că acestea s-au liniștit,

iar El i-a condus la limanul dorit.

31Să-I mulțumească deci Domnului pentru îndurarea Lui

și pentru minunile Lui față de fiii omului!

32Să-L înalțe în adunarea poporului

și să-L laude în adunarea bătrânilor!

33El transformă râurile în pustiu,

izvoarele de ape în pământ uscat,

34și pământul roditor în pământ sterp,

din cauza răutății locuitorilor țării.

35El transformă deșertul într-un iaz,

și pământul uscat în izvoare de ape.

36Așază acolo pe cei flămânzi,

iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,

37își seamănă terenurile, își plantează vii

și au recolte bogate.

38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult,

iar vitele nu li le împuținează.

39Când sunt împuținați și umiliți

din cauza asupririi, a necazului și a durerii,

40El revarsă dispreț asupra nobililor

și-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.

41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare

și le înmulțește familiile ca pe o turmă.

42Cei drepți văd și se bucură,

și orice nedreptate își închide gura.

43Cine este înțelept, să observe aceste lucruri

și să înțeleagă cât de îndurător este Domnul.