Rom. 11:26-36

26Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” 28În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți din pricina părinților lor. 29Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. 30După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, 31tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. 33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui! 34Și în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Isaia 59

Nelegiuirile poporului

1Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte! 3Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge și degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni și limba voastră vorbește nelegiuiri. 4Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea. 5Clocesc ouă de basilisc și țes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare și, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. 6Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor și nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite și în mâinile lor sunt fapte de silnicie. 7Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. 8Ei nu cunosc calea păcii și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea. 9De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi și mântuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina, și iată întunericul; lucirea, și umblăm în negură! 10Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua-n amiaza mare ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. 13Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și am vorbit cuvinte mincinoase, 14și astfel izbăvirea s-a întors îndărăt și mântuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire. 16El vede că nu este niciun om și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor și neprihănirea Lui Îl sprijină. 17Se îmbracă cu neprihănirea ca și cu o platoșă, Își pune pe cap coiful mântuirii, ia răzbunarea ca o haină și Se acoperă cu gelozia ca și cu o manta. 18El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmașilor Săi și va da ostroavelor plata cuvenită! 19Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, și de slava Lui, cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. 20„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor întoarce de la păcatele lor”, zice Domnul. 21„Și iată legământul Meu cu ei”, zice Domnul: „Duhul Meu, care Se odihnește peste tine, și cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum și până-n veac”, zice Domnul.

Iov 35

1Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:

2„Îți închipui că ai dreptate

și crezi că te îndreptățești înaintea lui Dumnezeu

3când zici: ‘La ce-mi folosește,

ce câștig am că nu păcătuiesc?’

4Îți voi răspunde și la aceasta, ție

și prietenilor tăi totodată.

5Uită-te spre ceruri și privește!

Vezi norii cât de sus sunt față de tine?

6Dacă păcătuiești, ce rău Îi faci Lui?

Și când păcatele ți se înmulțesc, ce-I faci Lui?

7Dacă ești drept, ce-I dai Lui?

Ce primește El din mâna ta?

8Răutatea ta nu poate vătăma decât pe semenul tău,

dreptatea ta nu folosește decât fiului omului.

9Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor,

se plâng de silnicia multora;

10dar niciunul nu zice: ‘Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,

care ne insuflă cântări de veselie noaptea,

11care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului

și ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?’

12Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde

din pricina mândriei celor răi.

13Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă,

Cel Atotputernic nu ia aminte.

14Măcar că zici că nu-L vezi,

totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!

15Dar, pentru că mânia Lui nu pedepsește încă,

nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.

16Așa că Iov își deschide gura degeaba

și spune o mulțime de vorbe fără rost.”

Iov 41

1Poți tu să prinzi leviatanul cu undița

sau să-i legi limba cu o funie?

2Îi vei putea petrece papura prin nări

sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

3Îți va face el multe rugăminți?

Îți va vorbi el cu un glas dulce?

4Va face el un legământ cu tine,

ca să-ți fie rob pe vecie?

5Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre?

Îl vei lega tu ca să-ți înveselești fetele?

6Fac pescarii negoț cu el?

Îl împart ei între negustori?

7Îi vei acoperi pielea cu țepușe

și capul cu chingi?

8Ridică-ți numai mâna împotriva lui,

și nu-ți va mai veni gust să-l lovești.

9Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde:

numai să-l vezi, și cazi la pământ!

10Nimeni nu este atât de îndrăzneț ca să-l întărâte.

Cine Mi s-ar împotrivi în față?

11Cui sunt dator, ca să-i plătesc?

Sub cer totul este al Meu.

12Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui,

și de frumusețea întocmirii lui.

13Cine-i va putea ridica veșmântul?

Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14Cine va putea deschide porțile gurii lui?

Șirurile dinților lui

cât sunt de înspăimântătoare!

15Scuturile lui mărețe și puternice

sunt unite împreună ca printr-o pecete;

16se țin unul de altul

și nici aerul n-ar putea trece printre ele.

17Sunt ca niște frați care se îmbrățișează,

se apucă și rămân nedespărțiți.

18Strănuturile lui fac să strălucească lumina;

ochii lui sunt ca geana zorilor.

19Din gura lui țâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

20Din nările lui iese fum,

ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

21Suflarea lui aprinde cărbunii

și gura lui aruncă flăcări.

22Tăria lui stă în grumaz

și înaintea lui sare groaza.

23Părțile lui cele cărnoase se țin împreună,

ca turnate pe el, neclintite.

24Inima lui este tare ca piatra,

tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

25Când se scoală el, tremură vitejii

și spaima îi pune pe fugă.

26Degeaba este lovit cu sabia;

căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic.

27Pentru el, fierul este ca paiul,

arama, ca lemnul putred.

28Săgeata nu-l pune pe fugă,

pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.

29Nu vede în ghioagă decât un fir de pai

și râde la șuieratul săgeților.

30Sub pântecele lui sunt țepi ascuțiți:

ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31Face să clocotească fundul mării ca un cazan

și-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32În urmă, el lasă o cărare luminoasă,

și adâncul pare ca pletele unui bătrân.

33Pe pământ nimic nu-i este stăpân;

este făcut ca să nu se teamă de nimic.

34Privește cu dispreț tot ce este înălțat,

este împăratul celor mai mândre dobitoace.”

Eclesiastul 8

1Cine este ca cel înțelept și cine pricepe rostul lucrurilor? Înțelepciunea omului îi luminează fața, și asprimea feței i se schimbă. 2Eu îți spun: Păzește poruncile împăratului din pricina jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. 3Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu stărui într-un lucru rău, căci el poate face tot ce vrea, 4pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: „Ce faci?” 5Pe cine păzește porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire, dar inima înțeleptului cunoaște și vremea, și judecata. 6Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om. 7Dar el nu știe ce și cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune. 8Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, și n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. 9Toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpânește peste alt om, ca să-l facă nenorocit. 10Atunci am văzut pe cei răi îngropați și ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. 12Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. 13Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. 14Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniți cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le merge ca și celor neprihăniți, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune. 15Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se veselească; iată ce trebuie să-l însoțească în mijlocul muncii lui, în zilele vieții pe care i le dă Dumnezeu sub soare. 16Când mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care și-o dă omul pe pământ – căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte –, 17am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla și, chiar dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă, tot nu poate să găsească.