Isaia 17, 2 Petru 2

Isaia 17

Profeție împotriva Damascului

1O rostire cu privire la Damasc.

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate,

ci va ajunge doar un morman de ruine.

2Cetățile Aroerului vor fi părăsite.

Ele vor fi lăsate turmelor; acestea se vor culca acolo,

și nu va fi nimeni care să le înspăimânte.

3Efraim va fi lăsat fără fortăreață,

iar Damascul fără suveranitate.

Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel“,

zice Domnul Oștirilor.

4„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită,

iar grăsimea trupului său se va usca.

5Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne,

culegând spicele cu mâna lui;

va fi ca atunci când cineva strânge spicele în Valea Refaim.

6Totuși, câteva spice vor mai rămâne,

la fel ca la scuturatul măslinului:

două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri,

patru, cinci pe crengile roditoare“,

zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

7În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor

și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

8Nu se vor mai uita la altarele

făcute de mâinile lor

și nu vor mai privi la așerele

și la altarele pentru tămâiere

pe care le-au construit degetele lor.

9În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustietate!

10Și aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale

și nu ți-ai adus aminte de Stânca locului tău de refugiu.

De aceea, deși sădești plante plăcute

și plantezi ramuri de viță străină,

11deși în ziua în care îi plantezi,

le și faci să crească,

și în dimineața în care arunci sămânța,

o și faci să înflorească,

totuși secerișul va fi spulberat

într-o zi de boală și de durere de nevindecat.

12Vai, un tumult de popoare multe,

care urlă ca valurile mării!

Vai, un vuiet de popoare,

care vuiesc ca niște ape vijelioase!

13Popoarele vuiesc, așa cum vuiesc niște ape multe,

dar El le mustră

și ele fug departe,

duse de vânt ca pleava de pe dealuri

și ca iarba dusă de furtună.

14Seara, teroare!

Până dimineața, ele nu mai sunt.

Aceasta este partea celor ce ne prădează

și sorțul celor ce ne jefuiesc.

2 Petru 2

Învățătorii falși și nimicirea lor

1Însă în popor s-au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii distrugătoare și-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere iminentă. 2Mulți îi vor urma în depravările lor. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare. Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu ațipește.

4Căci, dacă nu i-a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar și i-a încredințat lanțurilor beznei, unde sunt păziți până la judecată, 5și dacă n-a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor lipsiți de evlavie, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte, 6dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, transformându-le în cenușă și dându-le astfel exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor lipsiți de evlavie, 7însă l-a scăpat pe Lot cel drept, care suferea din cauza felului de viață depravat al celor nelegiuiți, 8(căci omul acesta drept, în timp ce trăia printre ei, își chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea) 9înseamnă că Domnul știe cum să-i scape pe cei evlavioși din încercare și să-i păstreze pe cei nedrepți ca să fie pedepsiți în Ziua Judecății, 10mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii pământești și disprețuiesc autoritatea. Ei sunt impertinenți, aroganți și nu se înfioară când îi blasfemiază pe cei glorioși, 11în timp ce îngerii, care sunt mai mari în ce privește vigoarea și puterea, nu aduc în prezența Domnului vreo judecată blasfemiatoare împotriva lor. 12Însă acești oameni, asemenea viețuitoarelor fără rațiune – care acționează din instinct, fiind născute să fie prinse și nimicite – blasfemiind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciți în însăși stricăciunea lor, 13suferind astfel răsplata pentru nedreptatea lor. Ei consideră cheful din timpul zilei o plăcere și sunt ca niște pete și ca niște metehne, chefuind în înșelătoriile lor atunci când se ospătează împreună cu voi. 14Au ochii plini de adulter, sunt nesătui după păcat, momesc sufletele instabile, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt niște copii ai blestemului. 15Au părăsit calea cea dreaptă și s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit răsplata nedreptății. 16Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță, ființă necuvântătoare, i-a vorbit cu glas omenesc și a împiedicat nebunia profetului.

17Aceștia sunt niște izvoare secate, niște cețuri duse de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. 18Căci ei rostesc lăudăroșenii deșarte și îi momesc cu poftele firii pământești și cu depravări pe cei ce tocmai au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci de ceea ce este învins cineva, de aceea este și înrobit. 20Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. 21Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut-o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredințată. 22Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune:

„Câinele se întoarce la voma lui“

și

„Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi“.