Luca 15

Pilda cu oaia pierdută

(Mt. 18:12‑14)

1Toți colectorii de taxe și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte.

2Dar fariseii și cărturarii murmurau și ziceau:

‒ Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei.

3El însă le-a spus următoarea pildă:

4‒ Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci și nouă, și nu se duce după cea pierdută, până când o găsește? 5Iar când o găsește, o pune bucuros pe umeri, 6vine acasă și-și cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: „Bucurați-vă împreună cu mine, fiindcă mi-am găsit oaia pierdută!“. 7Tot așa, vă spun că va fi mai mare bucurie în Cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care n-au nevoie de pocăință!

Pilda cu moneda pierdută

8Sau care femeie, dacă are zece drahme și pierde una din ele, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu atenție până când o găsește? 9Iar când o găsește, își cheamă prietenele și vecinele și le spune: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!“. 10Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește!

Pilda fiului risipitor

11El a mai zis:

‒ Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: „Tată, dă-mi partea de avere care mi se cuvine!“. Și tatăl a împărțit între ei avuția. 13Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, iar acolo și-a risipit averea, trăind într-un mod destrăbălat. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15S-a dus și s-a alipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui ca să-i pască porcii. 16El tânjea să se sature din roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci și-a venit în fire și a zis: „Câți angajați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta 19și nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!»“. 20Și s-a ridicat și s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat la el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. 21Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva Cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău!“. 22Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: „Aduceți repede cea mai bună robă și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! 23Aduceți apoi vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne înveselim, 24pentru că acest fiu al meu era mort, și trăiește iarăși, era pierdut, și a fost găsit!“. Și au început să se înveselească.

25Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri 26și l-a chemat pe unul dintre slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27Acesta i-a răspuns: „A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos“. 28Atunci el s-a mâniat și n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieșit afară și l-a rugat să intre, 29însă el, răspunzând, i-a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca! Și mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă înveselesc cu prietenii mei! 30Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat vițelul cel îngrășat!“.

31 Tatăl i-a zis: „Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce este al meu este și al tău. 32Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și acum trăiește, era pierdut, și a fost găsit!“.

Geneza 45

Iosif li se face cunoscut fraților săi

1Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“. Astfel, niciunul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi. 2Și Iosif a izbucnit în plâns. Atât egiptenii, cât și cei de la curtea lui Faraon au auzit despre lucrul acesta. 3Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“. Dar frații săi nu i-au putut răspunde, pentru că au rămas înmărmuriți înaintea sa. 4Atunci Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine, vă rog!“. Ei s-au apropiat de el, iar el a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-ați vândut în Egipt! 5Acum, să nu vă întristați și să nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m-ați vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață. 6Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera, 7Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr-o mare eliberare. 8Așadar, nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân în toată casa lui și domnitor peste toată țara Egiptului. 9Duceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i: «Așa vorbește fiul tău Iosif: ‘Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul. Vino la mine fără întârziere. 10Vei locui în regiunea Goșen și vei fi aproape de mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele tale, cirezile tale și tot ceea ce este al tău. 11Acolo îți voi asigura hrana, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și tot ce este al tău’». 12Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Beniamin văd că sunt chiar eu cel care vă vorbește. 13Să-i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut. Grăbiți-vă și veniți aici cu tatăl meu“.

14Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui. 15Iosif i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor. După aceea frații săi au vorbit cu el.

16S-a auzit vestea, în palatul lui Faraon, că au venit frații lui Iosif. Lucrul acesta i-a plăcut lui Faraon și slujitorilor săi. 17Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune-le fraților tăi: «Să faceți astfel: încărcați-vă animalele și plecați. Duceți-vă în țara Canaanului, 18luați-vă tatăl și familiile și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării». 19Ți se poruncește să le mai spui: «Faceți astfel: luați din țara Egiptului niște care pentru copiii și soțiile voastre, luați-l pe tatăl vostru și veniți. 20Să nu vă pară rău de bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru»“.

21Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon, și provizii pentru călătorie. 22Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de șecheli de argint și cinci rânduri de haine. 23Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâne, pâine și provizii pentru călătorie. 24Iosif i-a trimis pe frații săi acasă, iar la plecare le-a zis: „Să nu vă certați pe drum!“.

25Ei au plecat înapoi din Egipt, au ajuns în țara Canaanului la Iacov, tatăl lor, 26și l-au înștiințat, zicând: „Iosif trăiește! Chiar el este domnitor peste toată țara Egiptului!“. Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, este încă viu! Voi merge să-l văd înainte de a muri“.

Proverbe 29

1Un om care respinge cu încăpățânare mustrările,

va fi zdrobit deodată și nu va putea fi vindecat.

2Când se înmulțesc cei drepți, poporul se bucură,

dar când stăpânește cel rău, poporul suspină.

3Un om care iubește înțelepciunea îl face bucuros pe tatăl său,

dar cel ce se însoțește cu prostituatele risipește averea.

4Un rege dă stabilitate țării prin judecată,

dar cel căruia îi plac darurile o distruge.

5Omul care-și lingușește semenul,

întinde un laț picioarelor acestuia.

6În fărădelegea unui om rău este o capcană,

dar cel drept cântă și se bucură.

7Cel drept cunoaște cauza săracilor,

dar cel rău nu înțelege o asemenea știință.

8Oamenii batjocoritori agită o cetate,

dar oamenii înțelepți calmează mânia.

9Când un om înțelept se judecă cu un nebun,

acesta se mânie sau râde, dar pace nu se face.

10Oamenii setoși de sânge îl urăsc pe cel integru

și încearcă să-i omoare pe cei drepți.

11Cel nesăbuit își arată toată furia,

dar cel înțelept o ține sub control.

12Când un stăpânitor dă atenție minciunilor,

toți supușii lui devin răi.

13Săracul și asupritorul au un lucru comun:

Domnul le luminează ochii amândurora.

14 Dacă regele îl judecă pe sărac în conformitate cu adevărul,

tronul lui va fi consolidat pentru totdeauna.

15Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune,

dar un copil lăsat în voia lui o face de rușine pe mama lui.

16Când se înmulțesc cei răi crește fărădelegea,

dar cel drept le va vedea prăbușirea.

17Disciplinează-ți fiul și el îți va da odihnă!

El va aduce bucurie sufletului tău.

18Când nu este nicio descoperire, poporul este fără frâu,

dar binecuvântat este cel ce păzește Legea!

19Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte,

căci, deși înțelege, el nu răspunde.

20Vezi un om ale cărui cuvinte sunt pripite?

Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el.

21Slujitorul care este răsfățat din copilărie,

ajunge la urmă un arogant.

22Un om mânios stârnește certuri

și persoana furioasă comite multe fărădelegi.

23Omul va fi smerit de mândria lui,

dar un duh smerit va dobândi onoare.

24Cine este complice cu hoțul își urăște viața;

deși aude jurământul, el nu spune nimic.

25Frica de oameni este o capcană,

dar cel ce se încrede în Domnul va fi protejat la înălțime.

26Mulți caută fața stăpânitorului,

dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.

27Așa cum cel nedrept este o urâciune pentru cei drepți,

tot astfel și cel drept pe cale este o urâciune pentru cel rău.

Iona 4

Mânia lui Iona și îndurarea lui Dumnezeu

1Iona s-a supărat însă foarte tare din cauza aceasta și s-a mâniat.

2El s-a rugat Domnului și a zis:

‒ O, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș, pentru că știam că ești un Dumnezeu binevoitor și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, un Dumnezeu Care regretă răul pe care zice că-l va face. 3Iar acum, Doamne, Te rog, ia-mi viața, căci este mai bine să mor decât să trăiesc!

4 Domnul a răspuns:

‒ Oare faci bine că te mânii?

5Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la est de aceasta. Acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. 6Domnul Dumnezeu a trimis un ricin, pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului său și pentru a-i înlătura necazul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta. 7Însă, odată cu ivirea zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s-a uscat. 8Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre est. Soarele l-a bătut pe Iona în creștet, sleindu-l de puteri. El și-a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“.

9Dumnezeu l-a întrebat pe Iona:

‒ Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului?

El a răspuns:

‒ Fac bine că mă mânii, chiar până la moarte!

10Atunci Domnul a zis:

‒ Ție ți s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai muncit și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit și într-o noapte a pierit. 11Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor și în care se află și o mulțime de animale?