21 Iulie

Judecatori 5, Fapte 9

JUDECĂTORII 5

Cântarea de laudă a Deborei

1În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

2„Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,

Și poporul s-a arătat gata de luptă:

Binecuvântați pe Domnul!

3Ascultați, împărați!

Luați aminte, domnitori!

Voi cânta, da, voi cânta Domnului,

Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.

4Doamne, când ai ieșit din Seir,

Când ai plecat din câmpiile Edomului,

Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat

Și norii au turnat ape cu găleata;

5Munții s-au clătinat înaintea Domnului,

Sinaiul acela s-a clătinat înaintea

Domnului Dumnezeului lui Israel.

6Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,

Pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite,

Și călătorii apucau pe căi strâmbe.

7Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,

Până când m-am sculat eu, Debora,

Până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel.

8El își alesese noi dumnezei.

Atunci, războiul era la porți,

Dar nu vedeai nici scut, nici suliță

La patruzeci de mii în Israel.

9Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,

Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte.

Binecuvântați pe Domnul!

10Voi, care călăriți pe măgărițe albe,

Voi, care ședeți pe covoare,

Și voi, care umblați pe drum, cântați!

11Arcașii din mijlocul adăpătoarelor

Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului,

Binefacerile cârmuirii Sale în Israel!

Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porți:

12Trezește-te, trezește-te, Debora!

Trezește-te, trezește-te și zi o cântare!

Scoală-te, Barac,

Și adu-ți robii de război,

Fiul lui Abinoam!

13Atunci, o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici,

Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.

14Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec.

După tine a mers Beniamin în oștirea ta.

Din Machir au venit căpeteniile

Și din Zabulon, cârmuitorii.

15Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,

Și Isahar a venit după Barac,

A fost trimis pe urma lui în vale.

La pâraiele lui Ruben,

Au fost mari hotărâri!

16Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor

Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben

Mari au fost sfaturile!

17Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința.

Pentru ce a stat Dan pe corăbii?

Așer a stat pe malul mării

Și s-a odihnit în limanurile lui.

18Zabulon este un popor care a înfruntat moartea

Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.

19Împărații au venit, s-au luptat;

Atunci au luptat împărații Canaanului,

La Taanac, la apele Meghido;

N-au luat nicio pradă, nici argint.

20Din ceruri se luptau,

De pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera,

21Pârâul Chison i-a luat,

Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison!

Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

22Atunci, copitele cailor au răsunat

De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

23Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,

Blestemați, blestemați pe locuitorii lui,

Căci n-au venit în ajutorul Domnului,

În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!

24Binecuvântată să fie între femei Iael,

Nevasta lui Heber, Chenitul!

Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

25El a cerut apă, și ea i-a dat lapte;

În pahar împărătesc i-a adus unt.

26Cu o mână a luat țărușul

Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor,

A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,

I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.

27El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei;

S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei;

Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.

28Pe fereastră, prin zăbrele,

Se uită mama lui Sisera și strigă:

‘Pentru ce zăbovește carul lui să vină?

Pentru ce vin carele lui așa de încet?’

29Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund

Și ea își răspunde singură:

30‘Negreșit, au găsit pradă! Și-o împart:

O fată, două fete de fiecare om;

Pradă de haine vopsite pentru Sisera;

Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,

Două haine vopsite și cusute la gherghef,

De pus pe grumazul biruitorului!’

31Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne!

Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.”

Țara a avut odihnă patruzeci de ani.

FAPTELE APOSTOLILOR 9

Întoarcerea lui Saul

1Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. 3Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” 5„Cine ești Tu, Doamne?”, a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.” 6Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.” 7Oamenii care-l însoțeau au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s-a sculat de la pământ și, măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini și l-au dus în Damasc. 9Trei zile n-a văzut și n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne”, a răspuns el. 11Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă. 12Și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.” 13„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim, 14ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă ca să lege pe toți care cheamă Numele Tău.” 15Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel; 16și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.” 18Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat. 19După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. 20Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21Toți cei ce-l ascultau rămâneau uimiți și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?” 22Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult și făcea de rușine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

Iudeii caută să omoare pe Saul

23După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare, 24și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. 25Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniță. 26Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici, dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. 27Atunci, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim 29și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare. 30Când au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea și l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea

31Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea. 32Pe când cerceta Petru pe toți sfinții, s-a coborât și la cei ce locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. 34„Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-ți patul.” Și Enea s-a sculat îndată. 35Toți locuitorii din Lida și din Sarona l-au văzut și s-au întors la Domnul.

Învierea Tabitei

36În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. 37În vremea aceea, s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. 38Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.” 39Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele și cămășile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii și, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. 41El i-a dat mâna și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve și le-a pus-o înainte vie. 42Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope și mulți au crezut în Domnul. 43Petru a rămas multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon.