Ieremia 20

Ieremia și Pașhur

1Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa Domnului, l-a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2Pașhur l-a lovit pe profetul Ieremia și l-a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3Totuși, a doua zi, Pașhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i-a zis atunci: „Domnul nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib, 4căci așa vorbește Domnul: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce captivi în Babilon și-i va ucide cu sabia. 5Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le-ai profețit minciuni»“.

Plângerea lui Ieremia

7M-ai amăgit, Doamne, iar eu m-am lăsat amăgit.

Ai fost mai tare decât mine și m-ai învins.

Sunt un motiv de râs toată ziua;

fiecare își bate joc de mine.

8Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig,

să proclam: „Violență și distrugere!“.

Căci Cuvântul Domnului îmi aduce

dispreț și batjocură toată ziua.

9Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El

și să nu mai vorbesc în Numele Lui,

iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor,

un foc închis în oasele mele.

Mă obosesc să-l țin, dar nu pot.

10Căci aud vorbele rele ale multora:

„Teroare de jur împrejur!

Învinuiți-l! Haideți să-l învinuim!“.

Toți cei ce trăiau în pace cu mine

pândesc acum să vadă dacă mă clatin:

„Poate că se va lăsa amăgit;

îl vom învinge

și ne vom răzbuna pe el!“.

11Dar Domnul este cu mine ca un războinic înfiorător!

De aceea cei ce mă urmăresc

se vor împiedica și nu vor învinge.

Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși,

plini de o rușine veșnică,

o rușine care nu va fi uitată.

12 Doamne al Oștirilor,

Care cercetezi pe cel drept,

Care vezi adâncul ființei și inima,

lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor,

căci Ție ți-am încredințat cauza mea.

13Cântați Domnului!

Lăudați-L pe Domnul,

căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș

din mâinile răufăcătorilor.

14Blestemată să fie ziua în care m-am născut!

Ziua în care m-a născut mama mea

să nu fie binecuvântată!

15Blestemat să fie omul care i-a dat de veste tatălui meu,

zicând: „Ți s-a născut un copil, un fiu!“,

umplându-l de bucurie cu ea!

16Omul acela să fie precum cetățile

pe care le-a distrus Domnul fără milă!

Să audă strigăt dimineața

și strigăte de război la amiază!

17Căci nu m-a omorât în pântecul mamei,

ca să-mi fi fost ea mormântul

și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie.

18De ce am ieșit din pântec,

ca să văd necaz și durere

și să-mi sfârșesc zilele în rușine?

Marcu 3

Isus vindecă, în ziua Sabatului, un om cu mâna uscată

(Mt. 12:9-14; Lc. 6:6-11)

1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea o mână uscată. 2Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat și să-L poată astfel acuza. 3Isus i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!“.

4Apoi le-a zis: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să omori?“. Ei însă tăceau. 5Și rotindu-Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit fiind de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!“. El a întins-o și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 6Dar fariseii, ieșind, s-au sfătuit imediat cu irodienii împotriva Lui, gândindu-se cum să-L omoare.

Mulțimile Îl urmează pe Isus

(Mt. 4:23-25; 12:15-16; Lc. 6:17-19)

7Isus S-a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tyrului și al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9Isus le-a zis ucenicilor Lui să-I țină pregătită o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu-L îmbulzească. 10Căci îi vindecase pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să-L atingă. 11Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“. 12El însă le atenționa ferm să nu-L facă cunoscut.

Alegerea celor doisprezece apostoli

(Mt. 10:1-4; Lc. 6:12-16; F.A. 1:13)

13Isus S-a urcat pe munte și a chemat pe cine a dorit, iar ei au venit la El. 14A ales doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El, să-i trimită să predice 15și să aibă autoritate să alunge demoni.

16Cei doisprezece pe care i-a ales au fost:

Simon, căruia i-a pus numele Petru;

17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerges“, care înseamnă „Fiii tunetului“;

18Andrei;

Filip;

Bartolomeu;

Matei;

Toma;

Iacov, fiul lui Alfeu;

Tadeu;

Simon Zelotul;

19și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

Isus și Beelzebul

(Mt. 12:22-29; Lc. 11:14-23; 12:10)

20A venit apoi în casă, dar mulțimea s-a adunat din nou, așa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau că Și-a ieșit din minți. 22Cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul și că alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.

23 Isus i-a chemat la El și le-a vorbit în pilde: „Cum poate Satan să-l alunge pe Satan? 24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui. 25Iar dacă o familie este dezbinată împotriva ei înseși, familia aceea nu va putea dăinui. 26Dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârșitul. 27Dar nimeni nu poate să intre în casa celui puternic, ca să-i jefuiască bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28Adevărat vă spun că fiilor oamenilor le vor fi iertate toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic“.

30 Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“.

Mama și frații lui Isus

(Mt. 12:46-50; Lc. 8:19-21)

31Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să-L cheme.

32Mulțimea care ședea în jurul Lui I-a zis:

‒ Iată că mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.

33 Isus, răspunzându-le, a zis:

‒ Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?

34Și, rotindu-Și privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui, a zis:

‒ Iată mama Mea și frații Mei! 35Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.