Levitic 27, Psalm 34
LEVITICUL 27
Juruințele
1Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: 2‘Când se vor face juruințe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după prețuirea ta. 3Iar prețuirea pe care o vei face unui bărbat, de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș: 4dacă este femeie, prețuirea să fie de treizeci de sicli. 5De la cinci până la douăzeci de ani, prețuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat și de zece sicli pentru o fată. 6De la o lună până la cinci ani, prețuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat și de trei sicli de argint pentru o fată. 7De la șaizeci de ani în sus, prețuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat și de zece sicli pentru o femeie. 8Dacă cel ce a făcut juruința este prea sărac ca să plătească prețuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l prețuiască, și preotul să facă o prețuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. 9Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt. 10Să nu-l schimbe și să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, și unul, și celălalt va fi sfânt. 11Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot, 12care-i va face prețuirea după cum va fi bun sau rău și va rămâne la prețuirea preotului. 13Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețuirea lui.
Predarea lucrurilor
14Dacă cineva își închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă prețuirea după cum va fi, bună sau rea, și să rămână la prețuirea făcută de preot. 15Dacă cel ce și-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la prețul prețuirii ei, și va fi a lui. 16Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânță de orz. 17Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la prețuirea ta, 18dar, dacă își închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie și să-l scadă din prețuirea ta. 19Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămână al lui. 20Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. 22Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui, 23preotul să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului. 24În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din moșia căruia făcea parte. 25Toate prețuirile să se facă în siclii Sfântului Locaș: siclul are douăzeci de ghere.
Ce nu se poate închina
26Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului. 27Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu prețul prețuit de tine, mai adăugând încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după prețuirea ta. 28Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduință, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moșia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduință va fi un lucru preasfânt, pentru Domnul. 29Niciun om închinat Domnului prin făgăduință nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.
Zeciuielile
30Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. 31Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. 32Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. 33Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău și să nu se schimbe; dacă se înlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul, și celălalt vor fi sfinte și nu vor putea fi răscumpărate.’” 34Acestea sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.
PSALMUL 34
Un psalm alcătuit de David când a făcut pe nebunul în fața lui Abimelec și a plecat izgonit de el
1Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2Să mi se laude sufletul în Domnul!
Să asculte cei nenorociți și să se bucure!
3Înălțați pe Domnul împreună cu mine!
Să lăudăm cu toții Numele Lui!
4Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
5Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie
și nu ți se umple fața de rușine.
6Când strigă un nenorocit, Domnul aude
și-l scapă din toate necazurile lui.
7Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El
și-i scapă din primejdie.
8Gustați și vedeți ce bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
9Temeți-vă de Domnul voi, sfinții Lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10Puii de leu duc lipsă și li-i foame,
dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
11Veniți, fiilor, și ascultați-mă,
căci vă voi învăța frica de Domnul!
12Cine este omul care dorește viața
și vrea să aibă parte de zile fericite?
13Ferește-ți limba de rău
și buzele de cuvinte înșelătoare!
14Depărtează-te de rău și fă binele;
caută pacea și aleargă după ea!
15Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană
și urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16Domnul Își întoarce Fața împotriva celor răi,
ca să le șteargă pomenirea de pe pământ.
17Când strigă cei fără prihană, Domnul aude
și-i scapă din toate necazurile lor.
18Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă
și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.
19De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20Toate oasele i le păzește,
ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.
21Pe cel rău îl omoară nenorocirea,
dar vrăjmașii celui fără prihană sunt pedepsiți.
22Domnul scapă sufletul robilor Săi
și niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit.