23 August

1 Samuel 16, Romani 14

1 Samuel 16

David, uns împărat

1Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ți cornul cu untdelemn și du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.” 2Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle și mă va ucide.” Și Domnul a zis: „Să iei cu tine un vițel și să zici: ‘Vin să aduc o jertfă Domnului.’ 3Să poftești pe Isai la jertfă; Eu îți voi arăta ce trebuie să faci și Îmi vei unge pe acela pe care-ți voi spune să-l ungi.” 4Samuel a făcut ce zisese Domnul și s-a dus la Betleem. Bătrânii cetății au alergat înspăimântați înaintea lui și au zis: „Ce vestește venirea ta: ceva bun?” 5El a răspuns: „Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți-vă și veniți cu mine la jertfă.” A sfințit și pe Isai cu fiii lui și i-a poftit la jertfă. 6Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, și-a zis: „Negreșit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.” 7Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” 8Isai a chemat pe Abinadab și l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, și Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 9Isai a trecut pe Șama, și Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 10Și așa a trecut Isai pe cei șapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, și Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” 11Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceștia sunt toți fiii tăi?” Și el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paște oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă până nu va veni aici.” 12Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te și unge-l, căci el este!” 13Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare.

Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.

David cântă din harpă lui Saul

14Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; și a fost muncit de un duh rău, care venea de la Domnul. 15Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te muncește. 16Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea ta. Ei vor căuta un om care să știe să cânte cu harpa și, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna și vei fi ușurat.” 17Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiți-mi dar un om care să cânte bine și aduceți-l la mine.” 18Unul din slujitori a luat cuvântul și a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care știe să cânte; el este și un om tare și voinic, un războinic, vorbește bine, este frumos la chip și Domnul este cu el.” 19Saul a trimis niște oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile.” 20Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin și cu un ied și a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21David a ajuns la Saul și s-a înfățișat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul și a fost pus să-i poarte armele. 22Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să lași pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.” 23Și, când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa și cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai ușor, se simțea ușurat și duhul cel rău pleca de la el.

Romani 14

Îngăduința creștinească

1Primiți bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri. 3Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. 6Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu. 7În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. 8Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii. 10Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11Fiindcă este scris: „‘Pe viața Mea Mă jur’, zice Domnul, ‘că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.’” 12Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

13Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. 15Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău. 17Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18Cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni. 19Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră. 20Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. 23Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare e păcat.