Zaharia 9

Judecată împotriva dușmanilor lui Israel

1O rostire a Cuvântului Domnului este în țara Hadrak,

iar Damascul este locul ei de odihnă.

Căci înspre Domnul este îndreptat ochiul omului

și al tuturor semințiilor lui Israel,

2precum și al Hamatului, care se învecinează cu Hadrak,

și al Tyrului și Sidonului,

chiar dacă sunt foarte înțelepte.

3Tyr și-a construit o cetățuie;

a strâns argint, ca praful de mult,

și aur, la fel de mult ca noroiul de pe străzi.

4Iată, însă, că Stăpânul îl va lua în stăpânire,

îi va prăbuși puterea în mare

și va fi distrus de foc.

5Așchelonul va privi și se va teme,

Gaza se va zvârcoli de durere,

iar Ekronul va face la fel,

căci speranța lor va fi dată de rușine.

Regele din Gaza va pieri,

iar Așchelonul nu va mai fi locuit.

6Un bastard va locui în Așdod

și voi reteza mândria filistenilor.

7Le voi scoate sângele din gură

și spurcăciunile dintre dinți.

Totuși, le va fi lăsată o rămășiță pentru Dumnezeul nostru

și ea va fi ca un clan în Iuda,

iar Ekronul va fi ca iebusiții.

8Îmi voi așeza tabăra în jurul Casei Mele,

ca s-o apăr de invadatori,

și niciodată nu va mai trece asupritorul peste ei,

fiindcă acum Eu Însumi veghez cu ochii Mei.

Venirea Împăratului Sionului

9Saltă de veselie, fiică a Sionului!

Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului!

Iată că Împăratul tău vine la tine,

drept și învingător,

smerit și călare pe un măgar,

alături de un măgăruș, mânzul unei măgărițe.

10Voi distruge carele din Efraim

și caii din Ierusalim,

iar arcurile de luptă vor fi distruse.

El va vesti națiunilor pacea,

iar stăpânirea Lui se va întinde de la o mare la cealaltă

și de la râu până la marginile pământului.

11Cât despre tine, datorită sângelui legământului Meu cu tine,

îți voi elibera captivii din groapa fără apă.

12Întoarceți-vă în fortăreață, prizonieri ai speranței!

O spun chiar astăzi că te voi restaura

și-ți voi da de două ori mai mult.

13Căci Mi-l încordez pe Iuda ca pe un arc,

iar pe Efraim îl potrivesc ca pe o săgeată.

Îi voi ridica pe fiii tăi, Sionule,

împotriva fiilor tăi, Iavane,

și te voi face ca sabia unui viteaz.

Domnul Se va arăta

14 Domnul Se va arăta deasupra lor

și săgeata Lui va porni ca un fulger.

Stăpânul Domn va suna din trâmbiță

și va înainta prin furtuna din sud.

15 Domnul Oștirilor îi va proteja,

iar ei vor devora,

vor zdrobi pietrele de praștie.

Ei vor bea și vor striga ca amețiți de vin.

Vor fi plini ca un pahar,

ca și colțurile altarului.

16 Domnul, Dumnezeul lor, îi va salva în ziua aceea,

ca pe turma poporului Său.

Asemenea pietrelor unei coroane,

așa vor străluci deasupra țării Sale!

17Cât de minunați și cât de frumoși vor fi!

Grânele îi vor face înfloritori pe tineri

iar mustul – pe fecioare.

Ioan 12

Ungerea lui Isus în Betania

(Mt. 26:6‑13; Mc. 14:3‑9; Lc. 7:37‑39)

1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El. 3Maria a luat o litră de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului.

4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

5‒ De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor?

6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.

7Atunci Isus a zis:

‒ Las-o, fiindcă l-a păstrat pentru ziua înmormântării Mele. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.

10Prin urmare, conducătorii preoților s-au hotărât să-l omoare și pe Lazăr, 11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.

Intrarea Domnului în Ierusalim

(Mt. 21:4‑9; Mc. 11:7‑10; Lc. 19:35‑38)

12În ziua următoare, mulțimea cea mare, care venise la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmier și I-a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:

„Osana!“

„Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“

„Binecuvântat este Împăratul lui Israel!“.

14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:

15„Nu te teme, fiică a Sionului!

Iată că Împăratul tău vine,

călare pe mânzul unei măgărițe“.

16Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost glorificat, și-au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le-au împlinit cu privire la El. 17Astfel, mulțimea, care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18Mulțimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“.

Isus vorbește despre moartea Sa

20Printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine, erau și niște greci. 21Aceștia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat, zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“. 22Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus.

23Isus le-a răspuns, zicând:

‒ A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cel ce-și iubește viața o va pierde, dar cel ce-și urăște viața, în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl îl va onora.

27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce-ar trebui să spun? „Tată, salvează-Mă din ceasul acesta?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28Tată, glorifică-Ți Numele!

Atunci s-a auzit din Cer un glas care a zis:

‒ L-am glorificat și-l voi glorifica din nou.

29Mulțimea, care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.

Alții ziceau:

‒ I-a vorbit un înger!

30Isus a răspuns și a zis:

‒ Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata acestei lumi; acum, conducătorul lumii acesteia va fi alungat. 32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.

33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

34Atunci mulțimea I-a răspuns:

‒ Noi am auzit din Lege despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este Acest Fiu al Omului?

35Isus le-a zis:

‒ Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor

37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?

Și brațul Domnului, cui i-a fost descoperit?“.

39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

40„Le-a orbit ochii

și le-a împietrit inima,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să-i vindec!“.

41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria Lui și a vorbit despre El.

42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta, ca să nu fie excluși din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.

44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, 45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.

47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuși, Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le-a zis Tatăl“.