Psalmii 31

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1În Tine, Doamne, mă adăpostesc!

Să nu fiu făcut de rușine niciodată!

În dreptatea Ta, salvează-mă!

2Pleacă-Ți urechea spre mine

și scapă-mă cât mai repede.

Fii pentru mine o stâncă de refugiu,

o casă a fortărețelor, ca să fiu salvat.

3Căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea.

Tu mă vei conduce și mă vei călăuzi, datorită Numelui Tău.

4Tu mă vei scăpa de lațul care mi-a fost întins,

căci Tu ești refugiul meu.

5În mâinile Tale îmi încredințez duhul!

Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeul adevărului.

6Îi urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deșerți,

dar mă încred în Domnul.

7Mă voi bucura și mă voi înveseli în îndurarea Ta,

fiindcă mi-ai văzut suferința

și ai cunoscut necazul sufletului meu.

8Tu nu m-ai dat pe mâna dușmanului,

ci mi-ai pus picioarele să stea într-un loc larg.

9Arată-Ți bunăvoința față de mine, Doamne,

căci sunt în necaz.

Mi se topesc ochii, sufletul și pântecul

de atâta întristare.

10Îmi sfârșesc viața în durere

și anii în întristare.

Puterea îmi este sleită din cauza nelegiuirii mele,

iar oasele mi se topesc.

11Din cauza tuturor dușmanilor mei

am ajuns de mare dispreț pentru vecinii mei

și de groază pentru cunoscuții mei.

Cei ce mă văd pe drum fug de mine.

12Sunt uitat de inimi ca și cum aș fi mort;

am ajuns ca un vas spart.

13Căci aud calomniile multora –

teroare este de jur împrejur!

Când se sfătuiesc împreună împotriva mea,

ei plănuiesc să-mi ia viața.

14Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne,

și zic: „Tu ești Dumnezeul meu“.

15Zilele mele sunt în mâna Ta;

scapă-mă din mâna dușmanilor

și a celor ce mă urmăresc!

16Fă să strălucească fața Ta peste slujitorul Tău!

Salvează-mă, în îndurarea Ta!

17 Doamne, să nu fiu făcut de rușine,

căci pe Tine Te chem.

Să fie făcuți de rușine cei răi!

Să se coboare tăcuți în Locuința Morților!

18Să fie amuțite buzele mincinoase,

care vorbesc cu obrăznicie,

cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.

19Cât de mare este bunătatea Ta,

pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine,

pe care ai arătat-o celor ce se adăpostesc în Tine,

înaintea fiilor omului.

20Tu-i ascunzi la adăpostul prezenței Tale

de conspirațiile omului;

îi adăpostești în colibă

de limbile certărețe.

21Binecuvântat să fie Domnul,

căci minunată I-a fost îndurarea față de mine

când eram într-o cetate asediată.

22M-am pripit când am zis:

„Sunt alungat dinaintea ochilor Tăi“.

Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul cererilor mele,

când am strigat către Tine după ajutor.

23Iubiți-L pe Domnul, toți sfinții Lui,

Domnul păzește pe cei credincioși,

dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine.

24Fiți tari și încurajați-vă inimile,

toți cei ce vă puneți speranța în Domnul.

Cartea Plângerilor 1

Ierusalimul pustiit

1Cum stă singură cetatea

care odinioară era plină de oameni!

Cum a ajuns asemenea văduvei,

ea, care era mare între națiuni!

Ea, care era o prințesă printre țări,

a devenit o sclavă.

2Plânge amarnic în timpul nopții

și lacrimile-i curg pe obraz.

Dintre toți iubiții ei,

nu mai există niciunul care s-o aline.

Toți prietenii au trădat-o,

devenindu-i dușmani.

3După multă suferință și muncă grea,

Iuda s-a dus în captivitate.

Locuiește printre națiuni

și nu găsește un loc de odihnă.

Toți urmăritorii lui l-au ajuns

chiar în mijlocul necazului lui.

4Drumurile Sionului bocesc,

căci nimeni nu mai vine la sărbători.

Toate porțile lui sunt distruse,

iar preoții săi suspină.

Fecioarele lui sunt mâhnite

și el însuși este plin de amărăciune.

5Vrăjmașii lui au devenit stăpâni

și dușmanii lui au parte de bine.

Căci Domnul l-a făcut să sufere

din cauza mulțimii fărădelegilor sale.

Copiii lui au mers în exil,

captivi înaintea dușmanului.

6S-a dus de la fiica Sionului

toată măreția ei!

Prinții săi au ajuns ca niște cerbi

care nu găsesc pășune,

care fug, dar fără putere,

dinaintea urmăritorului.

7În zilele necazului și ale rătăcirii lui,

Ierusalimul își aduce aminte

de toate bogățiile

pe care le-a avut în zilele de odinioară.

Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului,

nimeni nu i-a sărit în ajutor.

Dușmanii l-au privit și au râs

pe seama prăbușirii lui.

8Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult

și de aceea a ajuns murdară.

Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc,

fiindcă i-au văzut goliciunea.

Ea însăși suspină

și își întoarce fața.

9Necurăția era pe rochia ei;

nu s-a gândit la sfârșitul său.

Căderea ei a fost de neînțeles;

n-a avut niciun mângâietor.

„Privește-mi, Doamne, durerea,

căci dușmanul a triumfat!“

10Vrăjmașul a întins mâna

peste toate lucrurile ei prețioase.

Mai mult, ea a văzut națiunile

intrând în sfântul ei Lăcaș,

cărora Tu le porunciseși

să nu intre în adunarea Ta.

11Tot poporul suspină,

căutând pâine.

Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare,

ca să-și păstreze viața.

Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție,

căci sunt disprețuită!

12Nu înseamnă nimic pentru voi,

cei care treceți pe lângă mine?

Priviți și vedeți

dacă există vreo durere asemenea durerii mele,

cu care Domnul m-a făcut să sufăr

în ziua mâniei Lui!

13Din înălțimi a trimis un foc,

care mi-a pătruns în oase.

A întins un laț picioarelor mele

și m-a răsturnat.

M-a lăsat să fiu pustiit,

și acum sufăr toată ziua.

14Fărădelegile mele au fost prinse într-un jug

și împletite de mâna Sa.

Ele apasă asupra gâtului meu,

frângându-mi puterea.

Stăpânul m-a dat în mâinile dușmanilor,

fără ca eu să mă pot împotrivi.

15Stăpânul i-a lepădat din mijlocul meu

pe toți cei măreți.

El a convocat o adunare împotriva mea,

ca să-mi zdrobească tinerii.

Stăpânul a călcat-o în picioare,

pe fata fecioară a lui Iuda,

așa cum se zdrobesc strugurii în presă.

16De aceea îmi plâng ochii;

din ochi îmi coboară lacrimi.

Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine,

El, Cel Ce îmi înviora sufletul.

Fiii mei sunt îngroziți,

căci dușmanul a învins.

17Sionul își întinde mâinile rugător,

dar nu este nimeni să-l mângâie.

Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov

ca vecinii lui să-i fie dușmani;

Ierusalimul a ajuns

o necurăție în mijlocul lor.

18 Domnul este drept,

căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui.

Ascultați-mă, vă rog, toate popoarele!

Priviți la durerea mea!

Fecioarele și tinerii mei

au mers în captivitate.

19Mi-am chemat iubiții,

însă ei m-au trădat.

Preoții și bătrânii mei

și-au dat suflarea în cetate,

în timp ce căutau mâncare

ca să-și păstreze viața.

20Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit!

Măruntaiele-mi fierb;

inima mi se zvârcolește înăuntrul meu,

căci am fost foarte răzvrătit!

Afară, sabia m-a lăsat fără copii,

iar în casă, ea este precum moartea.

21Oamenii m-au auzit suspinând,

dar nimeni nu m-a mângâiat.

Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea

și s-au bucurat de ce ai făcut.

Adu ziua pe care ai vestit-o!

Să fie și ei ca mine!

22Să vină toată răutatea lor înaintea Ta;

și poartă-Te cu ei

la fel cum Te-ai purtat cu mine,

din cauza tuturor fărădelegilor mele.

Căci suspinele mele sunt multe,

iar inima-mi este sleită!

Cartea Plângerilor 2

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

1Cum a acoperit-o Stăpânul,

cu norul mâniei Lui,

pe fiica Sionului!

A aruncat măreția lui Israel

din cer pe pământ.

În ziua mâniei Lui nu Și-a adus aminte

de scăunașul picioarelor Sale.

2Stăpânul a spulberat fără milă

toate locuințele lui Iacov.

În furia Lui, a dărâmat

fortărețele fiicei lui Iuda.

A aruncat la pământ, a făcut de rușine

regatul și conducătorii lui.

3În mânia Lui,

a zdrobit toată puterea lui Israel.

La apropierea dușmanului,

Și-a retras dreapta de la el.

El a ars în Iacov ca o flacără de foc

care distruge totul în jurul ei.

4El Și-a încordat arcul ca un dușman,

Și-a ridicat dreapta ca un vrăjmaș

și i-a ucis pe toți cei plăcuți ochilor noștri

în cortul fiicei Sionului;

Și-a revărsat furia ca un foc.

5Stăpânul a ajuns asemenea unui dușman.

L-a spulberat pe Israel;

i-a spulberat toate palatele,

i-a distrus fortărețele

și a înmulțit în mijlocul fiicei lui Iuda

bocetul și vaietul.

6Și-a devastat coliba ca pe o grădină;

a distrus locul Lui de întâlnire.

Domnul a făcut să fie uitate în Sion

sărbătorile și Sabaturile.

În indignarea Lui, i-a îndepărtat

pe rege și pe preot.

7Stăpânul Și-a respins altarul;

Și-a abandonat Sfântul Lăcaș.

A dat în mâna dușmanului

zidurile palatelor lui.

Ei au strigat în Casa Domnului

ca într-o zi de sărbătoare.

8 Domnul a hotărât să distrugă

zidul fiicei Sionului.

El a întins o sfoară de măsurat

și nu Și-a retras mâna de la distrugere.

El a făcut fortificațiile și zidul să bocească;

ele suferă împreună.

9Porțile ei au fost îngropate în pământ,

iar zăvoarele i-au fost rupte și distruse.

Regele și conducătorii ei sunt exilați printre națiuni,

Legea nu mai este,

iar profeții ei nu mai primesc

nicio vedenie de la Domnul.

10Bătrânii fiicei Sionului

stau pe pământ tăcuți;

și-au presărat țărână deasupra capului;

și-au înfășurat mijlocul cu pânză de sac.

Fecioarele Ierusalimului

și-au plecat capul în pământ.

11Ochii mei s-au sfârșit de atâta plâns,

iar măruntaiele-mi fierb.

Ficatul mi se varsă pe pământ,

din cauză că fiica poporului meu a fost zdrobită.

Copiii și cei alăptați

sunt leșinați pe străzile cetății.

12Ei zic către mamele lor:

„Unde este pâinea și vinul?“

și cad leșinați, asemenea răniților,

pe străzile cetății,

dându-și ultima suflare

la pieptul mamelor lor.

13Ce să mărturisesc despre tine?

Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului?

Cu ce să te compar și cum să te alin,

fiică fecioară a Sionului?

Căci rana ta este mare, este asemenea mării!

Cine te va vindeca?

14Profeții tăi au avut pentru tine vedenii

false și amăgitoare.

Nu ți-au scos la iveală nelegiuirea,

ca să te scape astfel de captivitate.

Ei ți-au spus rostiri

false și înșelătoare.

15Toți trecătorii bat din palme înaintea ta.

Ei fluieră și dau din cap

în fața fiicei Ierusalimului, zicând:

„Aceasta este cetatea care era numită

întruchiparea desăvârșită a frumuseții

și bucuria întregului pământ?“.

16Toți dușmanii tăi

își deschid larg gura împotriva ta.

Fluieră, scrâșnesc din dinți

și spun: „Am înghițit-o!

Da, aceasta este ziua pe care am așteptat-o!

Am ajuns s-o vedem!“.

17 Domnul a dus la îndeplinire ceea ce plănuise;

Și-a împlinit cuvântul pe care-l poruncise

încă din zilele din vechime.

Te-a distrus fără milă;

a făcut din tine bucuria dușmanilor tăi

și a mărit puterea vrăjmașilor tăi.

18Inima lor strigă către Stăpânul.

O, zid al fiicei Sionului!

Lasă-ți lacrimile să curgă ca un râu,

ziua și noaptea!

Nu-ți oferi niciun răgaz!

Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19Ridică-te! Plângi în noapte,

la începutul străjilor!

Varsă-ți inima, asemenea apei,

înaintea Stăpânului!

Ridică-ți mâinile spre El

pentru viața copiilor tăi,

care sunt leșinați de foame

la capătul fiecărei străzi.

20Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție!

Cui i-ai mai făcut Tu așa ceva?

Să-și mănânce femeile rodul lor,

copiii pe care i-au alintat?

Să fie uciși preoții și profeții

în Sfântul Lăcaș al Stăpânului?

21Tânărul și bătrânul

zac întinși pe pământ, pe străzi.

Fecioarele și tinerii mei

au căzut loviți de sabie.

I-ai ucis în ziua mâniei Tale

și i-ai înjunghiat fără milă.

22Ai chemat teroarea peste mine

din toate părțile, ca la o zi de sărbătoare.

În ziua mâniei Domnului nimeni n-a scăpat,

nici n-a supraviețuit!

Pe cei îngrijiți și crescuți de mine

i-a nimicit dușmanul meu.