Cântarea Cântărilor 4, Evrei 4

Cântarea Cântărilor 4

Iubitul

1Iată, ești atât de frumoasă, iubita mea!

Iată, ești atât de frumoasă,

cu ochii tăi de porumbiță,

în spatele voalului.

Părul tău este ca o turmă de capre

care coboară de pe muntele Ghiladului!

2Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse,

care ies din scăldătoare;

fiecare dintre ele are gemeni

și niciuna din ele nu este singură.

3Buzele tale sunt ca un fir stacojiu

și gura ta este minunată.

Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,

în spatele voalului.

4Gâtul tău este ca turnul lui David,

construit în straturi.

O mie de scuturi atârnă pe el,

toate scuturi de viteji.

5Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,

ca gemenii unei gazele,

care pasc între crini.

6Când se răcorește ziua

și vor zbura umbrele,

voi merge la muntele de smirnă

și la dealul de tămâie.

7Ești desăvârșit de frumoasă, iubita mea,

și nu ai niciun defect.

8Vino cu mine din Liban, mireasa mea,

vino cu mine din Liban.

Coboară din vârful Amana,

de pe culmea Senirului și de pe Hermon,

din hățișurile leilor

și din munții leoparzilor.

9Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,

mi-ai fermecat inima

cu o singură privire a ochilor tăi

și doar cu colierul de la gâtul tău.

10Cât de frumoasă este iubirea ta,

sora mea, mireaso!

Cât de plăcută este iubirea ta,

mai plăcută decât vinul,

iar mirosul uleiurilor tale

este mai plăcut decât toate mirodeniile.

11De pe buzele tale se prelinge miere, mireaso!

Miere și lapte se află sub limba ta,

iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12Ești o grădină închisă, sora mea, mireaso,

o fântână închisă, un izvor pecetluit.

13Plantele tale sunt o grădină cu rodii,

cu fructe alese,

cu hena și cu nard,

14cu nard și cu șofran,

cu trestie mirositoare și cu scorțișoară,

cu toate felurile de arbori de tămâie,

cu smirnă și aloe,

cu toate mirodeniile cele mai fine.

15Ești un izvor în grădini,

o fântână de ape vii,

care curg din Liban.

Șulamita

16Trezește-te, vânt din nord,

și vino, vânt din sud!

Suflați peste grădina mea

ca să-și reverse parfumurile.

Să intre iubitul meu în grădina lui

și să-i mănânce fructele cele alese!

Evrei 4

Odihna promisă de Dumnezeu

1Să ne temem, deci, ca nu cumva, cât timp rămâne încă valabilă promisiunea intrării în odihna Lui, vreunul dintre voi să se pomenească venit prea târziu. 2Căci și nouă ne-a fost vestită Evanghelia, ca și lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de niciun folos, nefiind uniți prin credință cu cei care l-au auzit. 3Cât despre noi, cei ce am crezut, intrăm în acea odihnă despre care a vorbit El:

„Prin urmare, am jurat în mânia Mea:

«Nu vor intra în odihna Mea!»“.

Și totuși, lucrările Lui au fost terminate încă de la întemeierea lumii. 4Căci, undeva, El a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui“. 5Cu toate acestea, El zice iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!“.

6Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, și întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7El hotărăște din nou o zi – „astăzi“ – zicând, prin David, după atât de mult timp, așa cum s-a spus mai înainte:

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,

nu vă împietriți inimile!“.

8Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Dumnezeu n-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. 10Fiindcă, cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale. 11Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare.

12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și eficient, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și străpunge până desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, fiind în stare să judece gândurile și intențiile inimii. 13Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.

Isus, Marele nostru Preot

14Așadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem strâns de mărturisirea noastră. 15Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. 16Prin urmare, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.