Iosua 2, Psalm 123 - 125
IOSUA 2
Cele două iscoade la Ierihon
1Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zicându-le: „Duceți-vă de cercetați țara și mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat și au ajuns în casa unei curve, care se chema Rahav, și s-au culcat acolo. 2S-a dat de știre împăratului din Ierihon și i-au spus: „Iată că niște oameni dintre copiii lui Israel au venit aici astă-noapte ca să iscodească țara.” 3Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbații care au venit la tine și care au intrat în casa ta, căci au venit să iscodească țara.” 4Femeia a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns și a zis: „Este adevărat că bărbații aceștia au venit la mine, dar nu știam de unde sunt; 5și, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbații aceștia au ieșit afară; nu știu unde s-au dus: grăbiți-vă de-i urmăriți și-i veți ajunge.” 6Ea îi suise pe acoperiș și-i ascunsese sub niște mănunchiuri de in pe care le întinsese pe acoperiș. 7Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului și, după ce au ieșit ei, s-a închis poarta. 8Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiș 9și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră. 10Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și am auzit ce ați făcut celor doi împărați ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe care i-ați nimicit cu desăvârșire. 11De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. 12Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeași bunăvoință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare 13că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte.” 14Bărbații aceia i-au răspuns: „Suntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne dați pe față; și când Domnul ne va da țara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoință și credincioșie.” 15Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa în care locuia era lângă zidul cetății. 16Și le-a zis: „Duceți-vă spre munte, ca să nu vă întâlnească cei ce vă urmăresc, ascundeți-vă acolo trei zile, până se vor întoarce, după aceea să vă vedeți de drum.” 17Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem. 18La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cârmâziu la fereastra prin care ne-ai coborât și strânge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată familia tatălui tău. 19Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliță, sângele lui va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovați, dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru. 20Și, dacă ne vei da pe față, vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.” 21Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre.” Și-a luat rămas-bun de la ei și ei au plecat. Ea a legat funia cârmâzie la fereastră. 22Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până s-au întors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit. 23Cei doi oameni s-au întors, s-au coborât din munte și au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. 24Ei au zis lui Iosua: „Cu adevărat, Domnul a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră.”
PSALMUL 123
O cântare a treptelor
1La Tine îmi ridic ochii,
la Tine, care locuiești în ceruri.
2Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor
și ochii roabei la mâna stăpânei ei,
așa se uită ochii noștri la Domnul Dumnezeul nostru,
până va avea milă de noi.
3Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi,
căci suntem sătui de dispreț;
4ne este sătul sufletul
de batjocurile celor îngâmfați,
de disprețul celor trufași.
PSALMUL 124
O cântare a treptelor.
Un psalm al lui David
1De n-ar fi fost Domnul de partea noastră,
să spună Israel acum!
2De n-ar fi fost Domnul de partea noastră
când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3ne-ar fi înghițit de vii
când li s-a aprins mânia împotriva noastră;
4ne-ar fi înecat apele,
ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
5ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.
6Binecuvântat să fie Domnul,
care nu ne-a dat pradă dinților lor!
7Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului;
lațul s-a rupt, și noi am scăpat.
8Ajutorul nostru este în Numele Domnului,
care a făcut cerurile și pământul.
PSALMUL 125
O cântare a treptelor
1Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
2Cum este înconjurat Ierusalimul de munți,
așa înconjoară Domnul pe poporul Său,
de acum și până în veac.
3Căci toiagul de cârmuire al răutății nu va rămâne pe moștenirea celor neprihăniți,
pentru ca cei neprihăniți să nu întindă mâinile spre nelegiuire.
4Doamne, varsă-Ți binefacerile peste cei buni
și peste cei cu inima fără prihană!
5Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice,
să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău!
Pacea să fie peste Israel!
Comments