2 Corinteni 13

Cele din urmă înștiințări

1Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” 2Cum am spus când am fost de față a doua oară, tot așa și azi, când nu sunt de față, spun iarăși mai dinainte celor ce au păcătuit mai înainte și tuturor celorlalți că, dacă mă voi întoarce la voi, n-am să cruț deloc, 3căci căutați o dovadă că Hristos vorbește în mine: El care nu este slab față de voi, ci este plin de putere între voi. 4În adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăiește prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, și noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viață cu El față de voi. 5Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați. 6Dar trag nădejde că veți recunoaște că noi nu suntem lepădați. 7Totuși ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceți nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înșine primiți, ci ca să faceți ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădați. 8Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr. 9În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteți tari și ne rugăm pentru desăvârșirea voastră. 10Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri când nu sunt de față, pentru ca, atunci când voi fi de față, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.

Urări de sănătate

11Încolo, fraților, fiți sănătoși, desăvârșiți-vă, îmbărbătați-vă, fiți cu un cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi. 12Spuneți-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă. 13Toți sfinții vă trimit sănătate. 14Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin.

Deuteronomul 19

Cetățile de scăpare

1După ce Domnul Dumnezeul tău va nimici toate neamurile acelea a căror țară ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și vei locui în cetățile și în casele lor, 2să desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău. 3Să faci drumuri și să împarți în trei ținutul țării pe care ți-o va da ca moștenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci așa, pentru ca orice ucigaș să poată fugi în cetățile acestea. 4Legea aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo, ca să-și scape viața, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. 5Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său și-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața, 6pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său. 7De aceea îți dau porunca aceasta: Să desparți trei cetăți. 8Când Domnul Dumnezeul tău îți va lărgi hotarele, cum a jurat părinților tăi, și-ți va da toată țara pe care a făgăduit părinților tăi că ți-o va da – 9numai să păzești și să împlinești toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să umbli totdeauna pe căile Lui –, atunci să mai adaugi trei cetăți la cele trei, 10pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul țării pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău, și astfel să fii vinovat de omor. 11Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăți după ce a întins lațuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încât i-a pricinuit moartea, 12bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă și să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară. 13Să n-ai milă de el și să ștergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.

Martorii mincinoși

14Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care o vei avea în țara pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău. 15Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori. 16Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, 17cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea Domnului, înaintea preoților și judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. 18Judecătorii să facă cercetări amănunțite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19atunci să-i faceți cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoți astfel răul din mijlocul tău. 20În felul acesta, ceilalți vor auzi și se vor teme, și nu se va mai face o faptă așa de nelegiuită în mijlocul tău. 21Să n-ai nicio milă, ci să ceri viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

Plângerile 3

Suferințe și mângâieri

1Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.

2El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.

3Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.

4Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.

5A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.

6Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.

7M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.

8Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.

9Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.

10Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.

11Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.

12Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.

13În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.

14Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.

15M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.

16Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.

17Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.

18Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”

19Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!

20Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

21Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:

22Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

23ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!

24„Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”

25Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.

26Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.

27Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.

28Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

29să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;

30să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.

31Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,

33căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.

34Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,

35când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,

36când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

37Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

38Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?

39De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

40Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.

41Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:

42„Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”

43În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

44Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

45Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.

46Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.

47De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.

48Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

49Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz,

50până ce Domnul va privi din cer și va vedea.

51Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.

52Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.

53Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.

54Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!”

55Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

56Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”

57În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”

58Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!

59Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!

60Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

61Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

62cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

63Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură.

64Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!

65Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!

66Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri, Doamne!