Romani 1

Urarea

1Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, 4iar în ce privește duhul sfințeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 5prin care am primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinței pe toate neamurile, 6între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos. 7Deci, vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

Pavel și creștinii din Roma

8Mai întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința voastră este vestită în toată lumea. 9Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele 10și cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am, în sfârșit, fericirea să vin la voi. 11Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră 12sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința pe care o avem împreună, și voi, și eu. 13Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum. 14Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați. 15Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

Neprihănirea se capătă prin credință

16Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; 17deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”

Starea de păcat a omenirii

18Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor. 19Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, 21fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit 23și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. 24De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că își necinstesc singuri trupurile, 25căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Habacuc 2

1M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde la plângerea mea. 2Domnul mi-a răspuns și a zis: „Scrie prorocia și sap-o pe table, ca să se poată citi ușor! 3Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit. 4Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui. 5Ca și cel beat și semeț, cel mândru nu stă liniștit, ci își lărgește gura ca Locuința morților, este nesățios ca moartea, așa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el și toate popoarele le trage la el. 6Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs și de pomină? Se va zice: ‘Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?’ 7Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi și vei ajunge prada lor? 8Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui din pricina vărsării sângelui oamenilor, din pricina silniciilor făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei. 9Vai de cel ce strânge câștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-și așeze apoi cuibul într-un loc înalt și să scape din mâna nenorocirii! 10Rușinea casei tale ți-ai croit nimicind o mulțime de popoare și împotriva ta însuți ai păcătuit. 11Căci piatra din mijlocul zidului strigă și lemnul care leagă grinda îi răspunde. 12Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire! 13Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc și neamurile se trudesc degeaba. 14Căci pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. 15Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine, care îi torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea! 16Te vei sătura de rușine, în loc de slavă; bea și tu și dezvelește-te! Îți va veni și ție rândul să iei paharul din dreapta Domnului și va veni rușinea peste slava ta. 17Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sângelui oamenilor și silniciile făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei. 18La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l cioplește lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învață pe oameni minciuni, pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-și pună încrederea în el, pe când el făurește numai niște idoli muți? 19Vai de cel ce zice lemnului: ‘Scoală-te!’ și unei pietre mute: ‘Trezește-te!’ Poate ea să dea învățătură? Iată că este împodobită cu aur și argint, dar în ea nu este un duh care s-o însuflețească. 20Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!”

Ieremia 13

Prezicerea robiei

1Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ți un brâu de in și pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l înmoi în apă!” 2Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, și l-am pus în jurul coapselor mele. 3Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: 4„Ia brâul pe care l-ai cumpărat și pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat și ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci!” 5M-am dus și l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. 6După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat și ia de acolo brâul pe care-ți poruncisem să-l ascunzi acolo!” 7M-am dus la Eufrat, am săpat și am luat brâul din locul în care-l ascunsesem, dar iată că brâul era stricat și nu mai era bun de nimic. 8Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9„Așa vorbește Domnul: ‘Așa voi nimici mândria lui Iuda și mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. 10Poporul acesta este un popor rău, nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui și merge după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! 11Căci, cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda’, zice Domnul, ‘ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și slava Mea, dar nu M-au ascultat.’ 12De aceea spune-le cuvintele acestea: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umple cu vin!»’ Și ei îți vor zice: ‘Crezi că noi nu știm că toate vasele se vor umple cu vin?’ 13Atunci spune-le: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată, voi umple pe toți locuitorii țării acesteia, pe împărații care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoți, pe proroci și pe toți locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de beție. 14Îi voi sfărâma pe unii de alții, pe părinți și pe fii laolaltă», zice Domnul. «Nu-i voi cruța, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc.»’” 15Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci Domnul vorbește! 16Dați slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munții nopții! Veți aștepta lumina, dar El o va preface în umbra morții și o va preface în negură adâncă. 17Iar dacă nu vreți să ascultați, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. 18Spune împăratului și împărătesei: „Ședeți pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.” 19Cetățile de la miazăzi sunt închise, și nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie. 20Ridică-ți ochii și privește pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mândru? 21Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obișnuit să-ți fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere? 22Și, dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” – din pricina mulțimii nelegiuirilor tale, ți s-au ridicat poalele hainelor și ți se dezgolesc călcâiele cu sila. 23Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul? 24„De aceea, îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiei. 25Iată-ți soarta, partea pe care ți-o măsor”, zice Domnul, „pentru că M-ai uitat și ți-ai pus încrederea în minciună. 26De aceea îți voi ridica poalele și ți le voi da peste cap, ca să ți se vadă rușinea. 27Am văzut preacurviile și nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri și în ogoare, ți-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te curățești? Cât vei mai zăbovi?”