Romani 1:26-32

26Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor. 28Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. 29Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, 30bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, 31fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. 32Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.

Judecătorii 19

Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin

1Pe vremea când nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim și-a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2Țiitoarea nu i-a fost credincioasă și l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui și doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei și, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie. 4Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ținut la el trei zile. Au mâncat și au băut și au rămas noaptea acolo. 5A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineață și levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă; și apoi veți pleca.” 6Și au șezut de au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăște-te dar să rămâi aici la noapte și să ți se veselească inima.” 7Bărbatul se scula să plece, dar, în urma stăruințelor socrului său, a rămas acolo și noaptea aceea. 8În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineață să plece. Atunci, tatăl tinerei femei a zis: „Întărește-ți mai întâi inima, te rog, și rămâi până ce se va pleca ziua spre seară.” Și au mâncat amândoi. 9Bărbatul se scula să plece, cu țiitoarea și sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte și să ți se veselească inima; mâine vă veți scula dis-de-dimineață ca să porniți la drum și te vei duce la cortul tău.” 10Bărbatul n-a vrut să mai rămână și în noaptea aceea, ci s-a sculat și a plecat. A ajuns până în fața Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea lui. 11Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a iebusiților și să rămânem în ea peste noapte.” 12Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de-ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibea.” 13A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămânem acolo peste noapte.” 14Au mers mai departe și apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. 15S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat și s-a oprit în piața cetății. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte. 16Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau beniamiți. 17El a ridicat ochii și a văzut pe călător în piața cetății. Și bătrânul i-a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” 18El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda și mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa Domnului. Dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19Avem însă paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piață peste noapte.” 21L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Călătorii și-au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut. 22Pe când se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă și au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el.” 23Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta. 24Iată că am o fată fecioară și omul acesta are o țiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiți-le și faceți-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită.” 25Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul și-a luat țiitoarea și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineața, și i-au dat drumul când se lumina de ziuă. 26Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei și a rămas acolo până la ziuă. 27Și dimineața, bărbatul ei s-a sculat, a deschis ușa casei și a ieșit ca să-și urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, era întinsă la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28El i-a zis: „Scoală-te și haidem să mergem!” Ea n-a răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. 29Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat pe țiitoarea lui și a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți, pe care le-a trimis în tot ținutul lui Israel. 30Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat și nu s-a văzut așa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”

Judecătorii 20

Poporul la Mițpa

1Toți copiii lui Israel au ieșit de la Dan până la Beer-Șeba și țara Galaadului și adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului la Mițpa. 2Căpeteniile întregului popor, toate semințiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeștri, care scoteau sabia. 3Și fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Mițpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneți cum s-a întâmplat această nelegiuire?” 4Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul și a zis: „Ajunsesem împreună cu țiitoarea mea la Ghibea lui Beniamin ca să rămânem peste noapte acolo. 5Locuitorii din Ghibea s-au sculat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gând să mă omoare, au siluit pe țiitoarea mea, până când a murit. 6Mi-am luat țiitoarea și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o nelegiuire și o mișelie în Israel. 7Iată-vă pe toți, copii ai lui Israel, sfătuiți-vă și luați o hotărâre aici!” 8Tot poporul s-a sculat ca un singur om și a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui și nimeni să nu se întoarcă acasă. 9Iată acum ce vom face cetății Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieși la sorți. 10Să luăm din toate semințiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie și o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentru ca, la întoarcerea lor, să facem cetății Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mișelia pe care a făcut-o ea în Israel.” 11Astfel, toți bărbații lui Israel s-au strâns împotriva cetății, uniți ca un singur om. 12Semințiile lui Israel au trimis niște oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi? 13Scoateți afară acum pe oamenii aceia stricați din Ghibea ca să-i omorâm și să curățăm răul din mijlocul lui Israel.” Dar beniamiții n-au vrut să asculte glasul fraților lor, copiii lui Israel. 14Beniamiții au ieșit din cetățile lor și s-au strâns la Ghibea ca să lupte împotriva copiilor lui Israel. 15Numărul beniamiților ieșiți în ziua aceea din cetăți a fost de douăzeci și șase de mii de oameni care scoteau sabia, fără să se mai socotească și locuitorii din Ghibea, care alcătuiau șapte sute de oameni aleși. 16În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu se slujeau de mâna dreaptă; toți aceștia, aruncând o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr și nu dădeau greș. 17S-a făcut și numărătoarea bărbaților lui Israel, afară de ai lui Beniamin, și s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toți bărbați de război. 18Și copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel și au întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Cine din noi să se suie întâi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întâi.”

Seminția lui Beniamin este aproape nimicită

19Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineață și au tăbărât la Ghibea. 20Și bărbații lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaților lui Beniamin și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor înaintea cetății Ghibea. 21Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghibea și în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci și două de mii de oameni din Israel. 22Poporul, bărbații lui Israel, s-a îmbărbătat și s-a așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezase în ziua întâi. 23Și copiii lui Israel s-au suit și au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul și au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă împotriva lui.” 24Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin în ziua a doua. 25Și în aceeași zi, beniamiții le-au ieșit înainte din Ghibea și iarăși au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toți în stare să poarte armele. 26Toți copiii lui Israel și tot poporul s-au suit și au venit la Betel; au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire înaintea Domnului. 27Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu, 28și Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu – și au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre.” 29Atunci, Israel a pus niște oameni la pândă în jurul cetății Ghibea. 30Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin a treia zi și s-au așezat în linie de bătaie înaintea cetății Ghibea, ca și în celelalte dăți. 31Și fiii lui Beniamin au ieșit înaintea poporului și au fost trași departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca și în celelalte dăți, pe drumurile cele mari, care suie unul la Betel și altul la Ghibea prin câmpie, și au ucis aproape treizeci de bărbați din Israel. 32Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuți înaintea noastră ca și mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.” 33Toți bărbații lui Israel și-au părăsit locurile și s-au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel care stăteau la pândă s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea. 34Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetății Ghibea. Lupta a fost aprigă, și beniamiții nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. 35Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, și copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toți în stare să poarte armele. 36Fiii lui Beniamin credeau că bărbații lui Israel sunt bătuți, căci aceștia făceau loc beniamiților și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetății Ghibea. 37Oamenii de la pândă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei. 38După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pândă aveau să facă să se înalțe din cetate un fum gros. 39Atunci, bărbații lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiții le omorâseră aproape treizeci de oameni și ziceau: „Negreșit, iată-i bătuți înaintea noastră, ca în cea dintâi luptă!” 40Dar un fum gros începea să se înalțe atunci din cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer. 41Bărbații lui Israel se întorseseră; și bărbații lui Beniamin s-au înspăimântat, văzând prăpădul care avea să-i ajungă. 42Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel și au fugit pe calea care duce în pustie. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au culcat la pământ, căci îi prinseseră la mijloc. 43Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, până în fața cetății Ghibea înspre soare-răsare. 44Optsprezece mii de bărbați au căzut din Beniamin, toți voinici. 45Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stânca Rimon, bărbații lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit până la Ghideom și au ucis din ei două mii. 46Întreg numărul beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toți voinici. 47Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul și fugiseră spre pustie la stânca Rimon; acolo au rămas patru luni. 48Bărbații lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin și i-au trecut prin ascuțișul sabiei, de la oamenii din cetăți până la dobitoace și tot ce au găsit. Au pus, de asemenea, foc tuturor cetăților pe care le-au găsit în cale.

Judecătorii 21

Înmulțirea din nou a seminției lui Beniamin

1Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu-și dea fata după un beniamit.” 2Poporul a venit la Betel și a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi 3și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întâmplat așa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?” 4A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 5Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului?” Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul, la Mițpa, și ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.” 6Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel. 7Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?” 8Ei au zis deci: „Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Mițpa?” Și nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare. 9Au făcut numărătoarea poporului, și nu era acolo niciunul din locuitorii din Iabes din Galaad. 10Atunci, adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostași, dându-le porunca aceasta: „Duceți-vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile și copiii. 11Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvârșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.” 12Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, și le-au adus în tabără la Silo, care este în țara Canaanului. 13Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon și să le vestească pacea. 14În timpul acela, beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 15Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?” 17Și au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicând: ‘Blestemat să fie cine va da o nevastă unui beniamit!’” 19Și au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem și la miazăzi de Lebona.” 20Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pândă în vii! 21Uitați-vă și, când veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace, să ieșiți din vii, să vă luați fiecare câte o nevastă din fetele din Silo și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: ‘Dați-ni-le nouă, căci n-am luat câte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-ați dat: numai atunci ați fi vinovați.’” 23Fiii lui Beniamin au făcut așa: și-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit, apoi au plecat și s-au întors în moștenirea lor; au zidit iarăși cetățile și au locuit acolo. 24Și, în același timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui și s-a întors fiecare în moștenirea lui. 25Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.