3 Februarie 2024

GENEZA 35,36 - MARCU 6

GENEZA 35, 36

Iacov la Betel

1Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuiește acolo și ridică acolo un altar Dumnezeului care ți S-a arătat când fugeai de fratele tău Esau.” 2Iacov a zis casei lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele, 3ca să ne sculăm și să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu și care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” 4Ei au dat lui Iacov toți dumnezeii străini care erau în mâinile lor și cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul de lângă Sihem. 5Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetățile care-i înconjurau, așa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov. 6Iacov și toți cei ce erau cu el au ajuns la Luz, adică Betel, în țara Canaan. 7A zidit acolo un altar și a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. 8Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei”. 9Dumnezeu S-a arătat iarăși lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram și l-a binecuvântat. 10Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Și i-a pus numele Israel. 11Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Crești și înmulțește-te; un neam și o mulțime de neamuri se vor naște din tine și chiar împărați vor ieși din coapsele tale. 12Ție îți voi da țara pe care am dat-o lui Avraam și lui Isaac și voi da țara aceasta seminței tale după tine.” 13Dumnezeu S-a înălțat de la el, în locul unde îi vorbise. 14Și Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură și a turnat untdelemn. 15Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel.

Moartea Rahelei

16Apoi au plecat din Betel și mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile nașterii. A avut o naștere grea 17și, în timpul durerilor nașterii, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci mai ai un fiu!” 18Și, pe când își dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). 19Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. 20Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este și azi.

Fiii lui Iacov

21Israel a plecat mai departe și și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 22Pe când locuia Israel în ținutul acesta, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Și Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. 23Fiii Leei: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. 24Fiii Rahelei: Iosif și Beniamin. 25Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan și Neftali. 26Fiii Zilpei, roaba Leei: Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

27Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre, la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam și Isaac. 28Zilele vieții lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. 29Isaac și-a dat duhul și a murit și a fost adăugat la poporul său, bătrân și sătul de zile. Fiii săi, Esau și Iacov, l-au îngropat.

GENEZA 36

Esau se așază în Seir

1Iată spița neamului lui Esau, adică Edom. 2Esau și-a luat neveste dintre fetele Canaanului: pe Ada, fata hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata hevitului Țibeon, 3și pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. 4Ada a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat a născut pe Reuel 5și Oholibama a născut pe Ieuș, Iaelam și Core. Aceștia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în țara Canaan. 6Esau și-a luat nevestele, fiii și fiicele, toată lumea din casă, turmele, toate vitele și toată averea pe care și-o agonisise în țara Canaan și s-a dus într-o altă țară, departe de fratele său Iacov. 7Căci bogățiile lor erau prea mari ca să poată locui împreună și ținutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. 8Esau s-a așezat în muntele Seir. Esau înseamnă Edom.

Urmașii lui Esau

9Iată spița neamului lui Esau, tatăl edomiților, în muntele Seir. 10Iată numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. 11Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Țefo, Gaetam și Chenaz. 12Și Timna era țiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a născut lui Elifaz pe Amalec. Aceștia sunt fiii Adei, nevasta lui Esau. 13Iată fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Șama și Miza. Aceștia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 14Iată fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Țibeon, nevasta lui Esau: Ea a născut lui Esau pe Ieuș, Iaelam și Core. 15Iată căpeteniile semințiilor ieșite din fiii lui Esau. Iată fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Țefo, căpetenia Chenaz, 16căpetenia Core, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Aceștia sunt căpeteniile ieșite din Elifaz, în țara Edom. Aceștia sunt fiii Adei. 17Iată fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Șama, căpetenia Miza. Aceștia sunt căpeteniile ieșite din Reuel, în țara Edom. Aceștia sunt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 18Iată fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: căpetenia Ieuș, căpetenia Iaelam, căpetenia Core. Aceștia sunt căpeteniile ieșite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. 19Aceștia sunt fiii lui Esau și aceștia sunt căpeteniile semințiilor lor. Esau înseamnă Edom.

Urmașii lui Seir

20Iată fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai țării: Lotan, Șobal, Țibeon, Ana, 21Dișon, Ețer și Dișan. Aceștia sunt căpeteniile horiților, fiii lui Seir, în țara Edom. 22Fiii lui Lotan au fost: Hori și Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23Iată fiii lui Șobal: Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam. 24Iată fiii lui Țibeon: Aia și Ana. Ana acesta a găsit izvoarele calde în pustie, când păștea măgarii tatălui său Țibeon. 25Iată fiii lui Ana: Dișon și Oholibama, fata lui Ana. 26Iată fiii lui Dișon: Hemdan, Eșban, Itran și Cheran. 27Iată fiii lui Ețer: Bilhan, Zaavan și Acan. 28Iată fiii lui Dișan: Uț și Aran. 29Iată căpeteniile horiților: căpetenia Lotan, căpetenia Șobal, căpetenia Țibeon, căpetenia Ana, 30căpetenia Dișon, căpetenia Ețer, căpetenia Dișan. Aceștia sunt căpeteniile horiților, căpeteniile pe care le-au avut în țara lui Seir.

Împărații Edomului

31Iată împărații care au împărățit în țara Edom, înainte de a împărăți un împărat peste copiii lui Israel. 32Bela, fiul lui Beor, a împărățit peste Edom, și numele cetății lui era Dinhaba. 33Bela a murit și în locul lui a împărățit Iobab, fiul lui Zerah din Boțra. 34Iobab a murit și în locul lui a împărățit Hușam, din țara temaniților. 35Hușam a murit și în locul lui a împărățit Hadad, fiul lui Bedad. El a bătut pe Madian în câmpia Moabului. Numele cetății lui era Avit. 36Hadad a murit și în locul lui a împărățit Samla din Masreca. 37Samla a murit și în locul lui a împărățit Saul din Rehobot pe Râu. 38Saul a murit și în locul lui a împărățit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 39Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit și în locul lui a împărățit Hadar. Numele cetății lui era Pau și numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. 40Iată numele căpeteniilor ieșite din Esau, după semințiile lor, după ținuturile lor și după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet, 41căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon, 42căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibțar, 43căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile lui Edom, după locuințele lor, în țara pe care o aveau. Acesta este Esau, tatăl edomiților.

MARCU 6

Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor

1Isus a plecat de acolo și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I-a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El. 4Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” 5N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6Și se mira de necredința lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod.

7Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9să se încalțe cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. 10Apoi le-a zis: „În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 11Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să plecați de acolo și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pământul Sodomei și Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. 13Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

14Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, și a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” 15Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.” 16Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.” 17Căci Irod însuși trimisese să prindă pe Ioan și-l legase în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18Și Ioan zicea lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!” 19Irodiada avea necaz pe Ioan și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfânt; îl ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă, și-l asculta cu plăcere. 21Totuși a venit o zi cu bun prilej, când Irod își prăznuia ziua nașterii și a dat un ospăț boierilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor Galileii. 22Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.” 23Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.” 24Fata a ieșit afară și a zis mamei sale: „Ce să cer?” Și mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.” 25Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat și i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.” 26Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n-a vrut să zică nu. 27A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. 29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Înmulțirea pâinilor

30Apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni. 31Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și se duceau și ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33Oamenii i-au văzut plecând și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34Când a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor, și a început să-i învețe multe lucruri. 35Fiindcă ziua era pe sfârșite, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfârșite. 36Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur ca să-și cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37„Dați-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei și să le dăm să mănânce?” 38Și El i-a întrebat: „Câte pâini aveți? Duceți-vă de vedeți.” S-au dus de au văzut câte pâini au și au răspuns: „Cinci și doi pești.” 39Atunci le-a poruncit să-i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde. 40Și au șezut jos în cete de câte o sută și de câte cincizeci. 41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Și-a ridicat ochii spre cer și a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i-a împărțit la toți. 42Au mâncat toți și s-au săturat; 43și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești. 44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

Isus umblă pe mare

45Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm. 48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă și au țipat, 50pentru că toți L-au văzut și s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” 51Apoi S-a suit la ei în corabie și a stat vântul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52căci nu înțeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

Vindecări la Ghenezaret

53După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la mal. 54Când au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55au alergat prin toate împrejurimile și au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.