GENEZA 31 - MARCU 2
GENEZA 31
Plecarea lui Iacov în Canaan
1Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.” 2Iacov s-a uitat și la fața lui Laban și iată că ea nu mai era ca înainte. 3Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine.” 4Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. 5El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. 8Ci când zicea el: ‘Mieii pestriți să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: ‘Mieii bălțați să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălțați. 9Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. 10Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălțați, pestriți și seini. 11Și Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. 12El a zis: ‘Ridică ochii și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălțați, pestriți și seini, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere.’” 14Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vândut și ne-a mâncat și banii? 16Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu.” 17Iacov s-a sculat și a pus pe copiii și nevestele sale călare pe cămile. 18Și-a luat toată turma și toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, și a plecat la tatăl său Isaac, în țara Canaan. 19Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său, 20și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiințat de fuga sa. 21A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul (Eufrat) și s-a îndreptat spre muntele Galaad.
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. 23Laban a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaad. 24Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!” 25Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu frații lui pe muntele Galaad. 26Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia? 27Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cântecelor, în sunet de timpane și alăută. 28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele! Ca un nebun ai lucrat. 29Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: ‘Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ 30Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?” 31Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32Dar să piară acela la care îți vei găsi dumnezeii tăi! În fața fraților noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale, și ia-ți-l.” Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. 36Iacov s-a mâniat și a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta înverșunare? 37Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amândoi! 38Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. 39Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. 40Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. 41Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat simbria. 42Dacă n-aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.” 43Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? 44Vino să facem amândoi un legământ, și legământul acesta să slujească de mărturie între mine și tine!” 45Iacov a luat o piatră și a pus-o ca stâlp de aducere aminte. 46Iacov a zis fraților săi: „Strângeți pietre.” Ei au strâns pietre și au făcut o movilă, și au mâncat acolo pe movilă. 47Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei). 48Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!” De aceea i-au pus numele Galed. 49Se mai numește și Mițpa (Veghere), pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine.” 51Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine și tine. 52Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.” Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 54Iacov a adus o jertfă pe munte și a poftit pe frații lui să mănânce; ei au mâncat și au rămas toată noaptea pe munte. 55Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat. Apoi a plecat și s-a întors la locuința lui.
MARCU 2
Vindecarea slăbănogului
1După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă 2și s-au adunat îndată așa de mulți că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul. 3Au venit la El niște oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. 4Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!” 6Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: 7„Cum vorbește Omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” 8Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre? 9Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: ‘Păcatele îți sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ți patul și umblă’? 10Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, 11ție îți poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” 12Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Niciodată n-am văzut așa ceva!”
Chemarea lui Levi
13Isus a ieșit iarăși la mare. Toată mulțimea venea la El; și El învăța pe toți. 14Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat și a mers după El.
Isus stă la masă cu vameșii și păcătoșii
15Pe când ședea Isus la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși au șezut și ei la masă cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care mergeau de obicei după El. 16Cărturarii și fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?” 17Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
Despre post
18Ucenicii lui Ioan și fariseii obișnuiau să postească. Ei au venit și au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?” 19Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. 20Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, și atunci vor posti în ziua aceea. 21Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi și mai rea ruptură se face. 22Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.”
Spicele de grâu și Sabatul
23S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. 24Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” 25Isus le-a răspuns: „Oare n-ați citit niciodată ce a făcut David când a fost în nevoie și când au flămânzit el și cei ce erau împreună cu el? 26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, și a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții? Și cum a dat din ele chiar și celor ce erau cu el?” 27Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; 28așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”
Comments