Maleahi 3

1„Iată, îl trimit pe mesagerul Meu, care va pregăti calea înaintea Mea! Și deodată, va intra în Templul Lui Stăpânul pe Care-L căutați! Mesagerul Legământului, în Care voi vă găsiți plăcerea, iată-L că vine!“, zice Domnul Oștirilor.

2Dar cine va putea să suporte ziua venirii Lui? Cine va putea să rămână în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul rafinorului și ca leșia înălbitorului! 3Se va așeza ca un rafinor și ca unul care curăță argintul și-i va curăți pe fiii lui Levi. Îi va purifica așa cum se purifică aurul și argintul, iar ei vor fi pentru Domnul cei ce aduc daruri de mâncare în dreptate. 4Atunci darurile de mâncare ale lui Iuda și ale Ierusalimului vor fi plăcute Domnului ca în zilele din vechime, ca în anii de odinioară!

5„Atunci Mă voi apropia de voi pentru judecată și Mă voi grăbi să fiu martor împotriva vrăjitorilor, a adulterilor, a celor ce jură fals, a celor ce opresc din plata zilierului, a celor ce asupresc pe văduvă și pe orfan și a celor ce nedreptățesc pe străin și care nu se tem de Mine“, zice Domnul Oștirilor.

Încălcarea legământului prin reținerea zeciuielii

6„Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb! De aceea, voi, fii ai lui Iacov, n-ați pierit! 7Încă din zilele strămoșilor voștri v-ați abătut de la hotărârile Mele și nu le-ați păzit! Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce și Eu la voi“, zice Domnul Oștirilor.

„Dar voi întrebați: «Cum să ne întoarcem?».

8Se cuvine ca un om să-L jefuiască pe Dumnezeu? Și totuși voi Mă jefuiți.

Dar voi întrebați: «Cum Te-am jefuit?».

Cu privire la zeciuială și la contribuții. 9Sunteți crunt blestemați, căci Eu sunt Cel pe Care Îl jefuiți voi, națiunea aceasta întreagă! 10Aduceți însă toate zeciuielile în vistierie, ca să fie hrană în Casa Mea. Puneți-Mă astfel la încercare“, zice Domnul Oștirilor, „și veți vedea dacă nu voi deschide pentru voi ferestrele cerurilor și dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veți mai avea loc unde s-o țineți! 11O voi mustra pentru voi pe cea care devorează, ca să nu mai distrugă recolta pământului vostru, iar vița din câmpiile voastre nu va mai fi neroditoare“, zice Domnul Oștirilor. 12„Atunci toate națiunile vă vor numi fericiți, pentru că veți fi o țară plăcută“, zice Domnul Oștirilor.

Israel vorbește cu aroganță împotriva lui Dumnezeu

13„Ați rostit cuvinte grele împotriva Mea“, zice Domnul.

„Cu toate acestea, voi întrebați: «Ce am spus împotriva Ta?».

14Ați spus: «Degeaba Îi slujim lui Dumnezeu! Ce-am câștigat dacă ne-am îndeplinit responsabilitățile pe care El ni le-a dat și am umblat înaintea Domnului Oștirilor ca niște oameni care bocesc? 15Acum îi numim fericiți pe cei aroganți. Da, nu numai că oamenii care fac răul prosperă, dar ei Îl și ispitesc pe Dumnezeu și scapă!»“.

Răsplata celor drepți

16Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit unii cu alții, iar Domnul a ținut cont și a ascultat. Înaintea Lui a fost scrisă o carte de aducere-aminte despre cei ce se tem de Domnul și se gândesc la Numele Lui.

17„Ei vor fi ai Mei“, zice Domnul Oștirilor, „în ziua în care Eu Îmi voi întemeia proprietatea. Îi voi cruța așa cum un părinte își cruță fiul care-i slujește. 18Și veți vedea încă o dată deosebirea dintre cel drept și cel rău, dintre cel care Îi slujește lui Dumnezeu și cel care nu-I slujește!

Ioan 20

Învierea lui Isus

(Mt. 28:1‑10; Mc. 16:1‑8; Lc. 24:1‑12)

1Dar, în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. 2A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!“. 3Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s-au dus la mormânt. 4Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. 6Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, 7dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într-un loc separat. 8Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9(Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți). 10Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

(Mt. 28:9‑10; Mc. 16:9‑11)

11Maria însă, stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt 12și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.

13Ei au întrebat-o:

‒ Femeie, de ce plângi?

Ea le-a răspuns:

‒ Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus!

14După ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.

15Isus a întrebat-o:

‒ Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?

Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:

‒ Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și eu Îl voi lua!

16Isus i-a zis:

‒ Maria!

Ea s-a întors și I-a zis în ebraică:

‒ Rabuni! (care înseamnă: „Învățătorule!“)

17Isus i-a zis:

‒ Nu Mă ține, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la frații Mei și spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“.

18Maria Magdalena s-a dus și i-a anunțat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“. Și le-a spus cuvintele pe care i le-a zis Isus.

Isus Se arată ucenicilor

(Mt. 28:16‑20; Mc. 16:14‑18; Lc. 24:36‑49)

19În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce, acolo unde se aflau ucenicii, ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. 20Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“. 22Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt! 23Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute“.

Necredința lui Toma

24Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“, nu era cu ei când a venit Isus.

25Ceilalți ucenici i-au zis:

‒ L-am văzut pe Domnul!

Dar el le-a zis:

‒ Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

26După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“.

27Apoi i-a zis lui Toma:

‒ Adu-ți degetul aici și privește-Mi mâinile! Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!

28Toma a răspuns și I-a zis:

‒ Domnul meu și Dumnezeul meu!

29Isus i-a zis:

‒ Ai crezut pentru că M-ai văzut? Fericiți sunt cei ce n-au văzut și au crezut!

Scopul scrierii acestei cărți

30Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.