Levitic 4, Psalm 1-2
LEVITICUL 4
Jertfele pentru ispășire
1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și spune:
‘Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcând lucruri care nu trebuie făcute, și anume: 3Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea și, prin aceasta, a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un vițel fără cusur, ca jertfă de ispășire pentru păcatul pe care l-a făcut. 4Să aducă vițelul la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului, să-și pună mâna pe capul vițelului și să-l înjunghie înaintea Domnului. 5Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele vițelului și să-l aducă în cortul întâlnirii, 6să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru a Sfântului Locaș. 7Apoi, preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întâlnirii, iar tot celălalt sânge al vițelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa cortului întâlnirii. 8Să ia toată grăsimea vițelului adus ca jertfă de ispășire, și anume grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, 9cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părți, 10cum se iau de la vițelul adus ca jertfă de mulțumire, și să le ardă pe altarul pentru arderile-de-tot. 11Dar pielea vițelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele și balega lui, 12adică tot vițelul care a mai rămas, să le scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenușa, și să le ardă cu lemne pe foc; să fie arse pe grămada de cenușă.
Când toată adunarea a păcătuit
13Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie și fără să știe, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute și făcându-se astfel vinovată, 14și dacă păcatul săvârșit s-a descoperit, adunarea să aducă un vițel ca jertfă de ispășire, și anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii. 15Bătrânii adunării să-și pună mâinile pe capul vițelului înaintea Domnului și să înjunghie vițelul înaintea Domnului. 16Preotul care a primit ungerea să aducă din sângele vițelului în cortul întâlnirii, 17să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească cu el de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei dinăuntru. 18Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului, în cortul întâlnirii, și să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la ușa cortului întâlnirii. 19Toată grăsimea vițelului s-o ia și s-o ardă pe altar. 20Cu vițelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu vițelul adus ca jertfă de ispășire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispășire pentru ei, și li se va ierta. 21Vițelul rămas să-l scoată apoi afară din tabără și să-l ardă ca și pe vițelul dintâi. Aceasta este o jertfă de ispășire pentru adunare.
Când păcătuiește o căpetenie
22Dacă o căpetenie a păcătuit făcând fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului Dumnezeului său lucruri care nu trebuie făcute și s-a făcut astfel vinovată 23și ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un țap fără cusur! 24Să-și pună mâna pe capul țapului și să-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile-de-tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispășire. 25Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei de ispășire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile-de-tot. 26Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulțumire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispășirea păcatului lui, și i se va ierta. 27Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute și s-a făcut astfel vinovat 28și ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur pentru păcatul pe care l-a făcut. 29Să-și pună mâna pe capul jertfei de ispășire și s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile-de-tot. 30Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. 31Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulțumire, și s-o ardă pe altar, și ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispășirea pentru omul acesta, și i se va ierta. 32Dacă va aduce ca jertfă de ispășire un miel, să aducă o parte femeiască fără cusur. 33Să-și pună mâna pe capul jertfei și s-o înjunghie ca jertfă de ispășire în locul unde se înjunghie arderile-de-tot. 34Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile-de-tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului. 35Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulțumire, și s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a săvârșit, și i se va ierta.
PSALMUL 1
CARTEA ÎNTÂIA
1Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se oprește pe calea celor păcătoși
și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori,
2ci își găsește plăcerea în Legea Domnului
și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
3El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care își dă rodul la vremea lui
și ale cărui frunze nu se veștejesc;
tot ce începe duce la bun sfârșit.
4Nu tot așa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
5De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății,
nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.
6Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți,
dar calea păcătoșilor duce la pieire.
PSALMUL 2
1Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
3„Să le rupem legăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
4Cel ce șade în ceruri râde,
Domnul Își bate joc de ei.
5Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6„Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: ‘Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
8Cere-Mi și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”
10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
11Slujiți Domnului cu frică
și bucurați-vă tremurând.
12Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toți câți se încred în El!
Comments