Levitic 9, Psalm 10
LEVITICUL 9
Jertfele lui Aaron și ale fiilor lui
1În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron și pe fiii lui și pe bătrânii lui Israel. 2Și a zis lui Aaron: „Ia un vițel pentru jertfa de ispășire și un berbec pentru arderea-de-tot, amândoi fără cusur, și adu-i înaintea Domnului. 3Să vorbești copiilor lui Israel și să le spui: ‘Luați un țap pentru jertfa de ispășire, un vițel și un miel de un an și fără cusur pentru arderea-de-tot; 4un taur și un berbec pentru jertfa de mulțumire, ca să-i jertfiți înaintea Domnului, și un dar de mâncare frământat cu untdelemn. Căci azi vi se va arăta Domnul.’” 5Ei au adus înaintea cortului întâlnirii tot ce poruncise Moise, și toată adunarea s-a apropiat și a stat înaintea Domnului. 6Moise a zis: „Să faceți ce a poruncit Domnul, și vi se va arăta slava Domnului.” 7Moise a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar, adu-ți jertfa ta de ispășire și arderea ta de tot și fă ispășire pentru tine și pentru popor; adu și jertfa poporului și fă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul.” 8Aaron s-a apropiat de altar și a înjunghiat vițelul pentru jertfa lui de ispășire. 9Fiii lui Aaron au adus sângele la el; el și-a înmuiat degetul în sânge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sânge l-a turnat la picioarele altarului. 10A ars pe altar grăsimea, rărunchii și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum poruncise lui Moise Domnul. 11Iar carnea și pielea le-a ars în foc afară din tabără. 12A înjunghiat apoi arderea-de-tot. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, și el l-a stropit pe altar de jur împrejur. 13I-au adus și arderea-de-tot tăiată în bucăți, cu cap cu tot, și a ars-o pe altar. 14A spălat măruntaiele și picioarele și le-a ars pe altar, deasupra arderii-de-tot. 15În urmă, a adus jertfa pentru popor. A luat țapul pentru jertfa de ispășire a poporului, l-a înjunghiat și l-a adus jertfă de ispășire, ca și pe cea dintâi jertfă. 16A adus apoi arderea-de-tot și a jertfit-o, după rânduielile așezate. 17A adus și jertfa de mâncare, a umplut un pumn din ea și a ars-o pe altar, afară de arderea-de-tot de dimineață. 18A înjunghiat apoi taurul și berbecul ca jertfă de mulțumire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sângele la el, și el a stropit pe altar de jur împrejur. 19I-au adus apoi grăsimea taurului și a berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, rărunchii și prapurul ficatului; 20au pus grăsimile acestea deasupra piepturilor și el a ars grăsimile pe altar. 21Aaron a legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului, piepturile și spata dreaptă, cum poruncise lui Moise Domnul.
Foc din cer
22Aaron și-a ridicat mâinile spre popor și l-a binecuvântat. Apoi, după ce a adus jertfa de ispășire, arderea-de-tot și jertfa de mulțumire, s-a coborât. 23Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii. Când au ieșit din el, au binecuvântat poporul. Și slava Domnului s-a arătat întregului popor. 24Un foc a ieșit dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot și grăsimile. Tot poporul a văzut lucrul acesta; au scos strigăte de bucurie și s-au aruncat cu fața la pământ.
PSALMUL 10
1Pentru ce stai așa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți
și ei cad jertfă curselor urzite de el.
3Căci cel rău se fălește cu pofta lui,
iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
5Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6El zice în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci sunt scutit de nenorocire!”
7Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri
și sub limbă are răutate și fărădelege.
8Stă la pândă lângă sate
și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice;
ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
9Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde și-l trage în lațul lui;
10se îndoaie, se pleacă
și-i cad săracii în gheare!
11El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!”
12Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna!
Nu uita pe cei nenorociți!
13Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit
și Tu vii în ajutor orfanului.
15Zdrobește brațul celui rău,
pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16Domnul este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din țara Lui.
17Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei,
18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit
și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.