Numeri 16, Psalm 52-54
NUMERI 16
Core, Datan și Abiram
1Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet, câteșitrei fiii lui Ruben. 2S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat și care erau oameni cu nume. 3Ei s-au adunat împotriva lui Moise și Aaron și le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?” 4Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ. 5A vorbit lui Core și la toată ceata lui și a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfânt și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege. 6Iată ce să faceți. Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui. 7Mâine, puneți foc în ele și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!” 8Moise a zis lui Core: „Ascultați dar, copiii lui Levi! 9Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-i slujiți? 10V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția! 11De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?” 12Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim. 13N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpânești peste noi? 14Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!” 15Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar și n-am făcut rău niciunuia din ei.” 16Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron. 17Luați-vă fiecare cădelnița, puneți tămâie în ea și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe, tu și Aaron; să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.” 18Și-au luat, fiecare, cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron. 19Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa cortului întâlnirii. Atunci, slava Domnului s-a arătat întregii adunări. 20Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 21„Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă.” 22Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?” 23Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 24„Vorbește adunării și spune-i: ‘Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!’” 25Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el. 26A vorbit adunării și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.” 27Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor. 28Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu. 29Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul, 30dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința morților, atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.” 31Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două. 32Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor. 33Și s-au coborât astfel de vii în Locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării. 34Tot Israelul care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit, căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!” 35Un foc a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia. 36Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 37„Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite. 38Cu cădelnițele acestor oameni care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor să se facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.” 39Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă pe care le aduseseră cei arși și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. 40Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin care nu este din neamul lui Aaron să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.
O nouă răzvrătire a poporului
41A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât pe poporul Domnului!” 42Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și pe când își îndreptau privirile spre cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul și s-a arătat slava Domnului. 43Atunci, Moise și Aaron au venit înaintea cortului întâlnirii. 44Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 45„Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ; 46și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ei, căci a izbucnit mânia Domnului și a început urgia.” 47Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. 48S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. 49Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. 50Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.
PSALMUL 52
Către mai-marele cântăreților.
O cântare a lui David.
Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea:
„David s-a dus în casa lui Ahimelec.”
1Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule?
Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.
2Limba ta nu născocește decât răutate,
ca un brici ascuțit, viclean ce ești!
3Tu iubești mai degrabă răul decât binele,
mai degrabă minciuna decât adevărul.(Oprire)
4Tu iubești numai cuvinte nimicitoare,
limbă înșelătoare!
5De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie,
te va apuca și te va ridica din cortul tău
și te va dezrădăcina din pământul celor vii.(Oprire)
6Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme
și vor râde de el, zicând:
7„Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu,
ci se încredea în bogățiile lui cele mari
și se bizuia pe răutatea lui.”
8Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde,
mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.
9Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat
și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
PSALMUL 53
Către mai-marele cântăreților.
De cântat la flaut. O cântare a lui David
1Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte,
nu este niciunul care să facă binele.
2Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput
și să caute pe Dumnezeu.
3Dar toți s-au rătăcit, toți s-au stricat;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4Și-au pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea
de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea
și nu cheamă pe Dumnezeu?
5Atunci vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă;
Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,
îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6O, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?
Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli și Israel se va bucura.
PSALMUL 54
Către mai-marele cântăreților.
De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiții să spună lui Saul: „Știți că David șade ascuns printre noi?”
1Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău
și fă-mi dreptate prin puterea Ta!
2Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule,
ia aminte la cuvintele gurii mele!
3Căci niște străini s-au sculat împotriva mea,
niște oameni asupritori vor să-mi ia viața;
ei nu se gândesc la Dumnezeu.(Oprire)
4Da, Dumnezeu este ajutorul meu,
Domnul este sprijinul sufletului meu!
5Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei;
nimicește-i în credincioșia Ta!
6Atunci Îți voi aduce jertfe de bunăvoie,
voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
7căci El mă izbăvește din toate necazurile,
și cu ochii mei îmi văd împlinită dorința privitoare la vrăjmașii mei.
Comments