Psalmii 49

Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.

1Ascultați, voi, toate popoarele!

Ascultați, voi, toți locuitorii lumii,

2fii ai lui Adam și fii ai omului,

cei bogați și cei nevoiași împreună!

3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,

iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.

4Îmi voi pleca urechea la un proverb,

îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.

5De ce să mă tem în zilele rele,

când mă înconjoară nelegiuirea urmăritorilor mei,

6a celor ce se încred în averile lor

și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?

7Cu siguranță un om nu-l poate răscumpăra

pe fratele său,

nici nu-I poate da lui Dumnezeu

prețul răscumpărării lui.

8Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă,

încât nu va putea plăti niciodată

9ca să trăiască pentru totdeauna

și să nu vadă groapa.

10Căci el vede că până și înțelepții mor,

iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună

și își lasă averea altora.

11Mormintele lor le vor fi case pe vecie,

locuințe din generație în generație,

deși și-au numit proprietățile după numele lor.

12Însă omul așezat la loc de cinste nu dăinuie,

el este ca animalele pentru tăiere.

13Acesta este sfârșitul celor ce se încred în ei înșiși

și a celor ce-i urmează,

care-și găsesc plăcerea în vorbele lor.

14Sunt duși în Locuința Morților, ca niște oi,

moartea îi va paște.

Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața.

Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților,

departe de locuința lor.

15Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuința Morților,

căci mă va lua la El.Selah

16Nu te teme când se îmbogățește cineva,

când se înmulțește averea casei lui,

17căci nu ia nimic cu el la moartea sa;

averea lui nu coboară după el.

18Chiar dacă și-a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, zicându-și:

„Oamenii te laudă, fiindcă ți-ai făcut parte de bine“,

19tot va merge la generația părinților lui

și nu vor mai vedea lumina niciodată.

20Omul onorat, dar care nu are pricepere,

este ca animalele pentru tăiere.

Ezechiel 10

Gloria lui Dumnezeu părăsește Templul

1M-am uitat și iată că pe întinderea care se afla deasupra capetelor heruvimilor se vedea ceva ca o piatră de safir care semăna la înfățișare cu un tron. 2El i-a vorbit bărbatului îmbrăcat în haine de in și a zis: „Intră între roțile de sub heruvimi! Umple-ți apoi mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i peste cetate!“. Și el a intrat înaintea ochilor mei.

3În acest timp, heruvimii stăteau în partea de sud a Casei, iar norul umpluse curtea interioară. 4Atunci gloria Domnului s-a ridicat dintre heruvimi și s-a oprit deasupra pragului Casei. Norul a umplut Casa și strălucirea gloriei Domnului a umplut curtea. 5Zgomotul făcut de aripile heruvimilor se auzea până în curtea exterioară și era asemenea glasului Dumnezeului celui Atotputernic când vorbește.

6Atunci i-a poruncit bărbatului îmbrăcat în haine de in, zicând: „Ia cărbuni aprinși dintre roți, dintre heruvimi!“. Acesta s-a dus și s-a oprit lângă roți. 7Atunci unul dintre heruvimi a întins mâna spre focul care era între ei, a luat cărbuni și i-a pus în palma celui cu haine de in. Acesta i-a luat și a ieșit. 8Undeva, sub aripile heruvimilor, se vedea forma unei mâini de om.

9M-am uitat și, iată că în apropierea heruvimilor erau patru roți, o roată în apropierea unui heruvim și o roată în apropierea următorului heruvim. Înfățișarea roților era ca strălucirea unei pietre de crisolit. 10Cele patru roți aveau aceeași înfățișare, fiecare având aspectul unei roți care se afla în mijlocul altei roți. 11Când mergeau, ele se puteau deplasa în toate cele patru direcții fără să se rotească în mers, căci, încotro era îndreptat capul fiecărui heruvim, într-acolo mergeau și ele, fără să se rotească în mers. 12Tot trupul heruvimilor, inclusiv spatele, mâinile, aripile și roțile – cele patru roți ale lor – era plin de ochi de jur împrejur. 13Cât despre roțile lor, ele au fost numite, în auzul meu, roți mișcătoare. 14Fiecare heruvim avea patru fețe: prima față era de heruvim, a doua față era de om, a treia față era de leu, iar a patra față era de vultur.

15Apoi heruvimii s-au ridicat. Erau aceleași ființe vii pe care le văzusem la râul Chebar. 16Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile alături de ei, iar când își ridicau aripile ca să se înalțe de la pământ, roțile rămâneau tot în apropierea lor. 17Când se opreau, se opreau și ele; când mergeau, mergeau și ele, căci duhul ființelor vii era în ele.

18Gloria Domnului a părăsit pragul Casei și s-a oprit deasupra heruvimilor. 19Apoi, înaintea ochilor mei, heruvimii și-au ridicat aripile și s-au înălțat de la pământ. Când au ieșit ei, au plecat și roțile împreună cu ei. S-au oprit la intrarea porții dinspre est a Casei Domnului, gloria Dumnezeului lui Israel fiind sus, deasupra lor.

20Erau aceleași ființe vii pe care le văzusem stând sub Dumnezeul lui Israel, la râul Chebar, și mi-am dat seama că sunt heruvimi. 21Fiecare avea câte patru fețe, câte patru aripi și ceva de forma unor mâini omenești sub aripi. 22Înfățișarea fețelor lor era aceeași cu a fețelor pe care le văzusem la râul Chebar; aveau aceeași înfățișare și fiecare mergea în partea în care avea îndreptată fața.