Levitic 13, Psalm 15-16
LEVITICUL 13
Lepra de oameni
1Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 2„Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoți. 3Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb și dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat. 4Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă care nu se arată mai adâncă decât pielea și dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana. 5A șaptea zi, preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile. 6Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat. 7Dar, dacă pecinginea s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. 8Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. 9Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot. 10Preotul să-l cerceteze. Și, dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească și în umflătură este și o urmă de carne vie, 11atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. 12Dacă lepra va face o spuzeală pe piele și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile, 13preotul să-l cerceteze și, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana; fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat. 14Dar, în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; 15când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. 16Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot; 17preotul să-l cerceteze și, dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat. 18Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită, 19și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să se arate preotului. 20Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă. 21Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile. 22Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. 23Dar, dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este semnul rănii uscate, unde a fost buba; preotul să-l declare curat. 24Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc și se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roșiatic, 25preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb și ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură. Preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră. 26Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile. 27Preotul să-l cerceteze a șaptea zi și, dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. 28Dar, dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele și a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii. 29Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă, 30preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea și are păr gălbui și subțire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă. 31Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea și n-are păr negru, să închidă șapte zile pe cel cu rana de râie la cap. 32Preotul să cerceteze rana a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui și dacă nu pare mai adâncă decât pielea, 33cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia și preotul să-l închidă a doua oară șapte zile. 34Preotul să cerceteze râia a șaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele și nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat. El să-și spele hainele și va fi curat. 35Dar, dacă râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, 36preotul să-l cerceteze. Și, dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat. 37Dacă i se pare că râia a stat pe loc și că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat și preotul să-l declare curat. 38Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, și anume pete albe, 39preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât niște pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat. 40Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleșuv: este curat. 41Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleșuv în partea dinainte: este curat. 42Dar, dacă în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roșiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleșuvă dinainte sau dinapoi. 43Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleșuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roșiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului, 44este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap. 45Leprosul, atins de această rană, să-și poarte hainele sfâșiate și să umble cu capul gol; să-și acopere barba și să strige: ‘Necurat! Necurat!’ 46Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuința lui să fie afară din tabără.
Semnele leprei de pe haine
47Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in, 48în urzeala sau în bătătura de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, 49și rana va fi verzuie sau roșiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră și trebuie arătată preotului. 50Preotul să cerceteze rana și să închidă șapte zile lucrul cu rana. 51Să cerceteze a șaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră învechită: lucrul acela este necurat. 52Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in sau lucrul de piele pe care se găsește rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc. 53Dar, dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură sau pe lucrul acela de piele, 54să poruncească să se spele partea atinsă de rană și să-l închidă a doua oară șapte zile. 55Preotul să cerceteze rana după ce se va spăla. Și, dacă rana nu și-a schimbat înfățișarea și nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din față sau din dos a fost roasă. 56Dacă preotul vede că rana a mai scăzut după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură. 57Și, dacă se mai ivește pe haină, în urzeală sau în bătătură sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc. 58Haina, urzeala sau bătătura sau vreun lucru de piele care a fost spălat și unde a pierit rana să se mai spele a doua oară și va fi curat. 59Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când lovește hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura sau un lucru oarecare de piele și după care vor fi declarate curate sau necurate.”
PSALM 15
Un psalm al lui David
1Doamne, cine va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?
2Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
și spune adevărul din inimă.
3Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său
și nu aruncă ocară asupra aproapelui său.
4El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit,
dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul.
El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.
5El nu-și dă banii cu dobândă
și nu ia mită împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată.
PSALM 16
O cântare a lui David
1Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!
2Eu zic Domnului: „Tu ești Domnul meu,
Tu ești singura mea fericire!”
3Sfinții care sunt în țară,
oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.
4Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
și nu pun numele lor pe buzele mele.
5Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu,
Tu îmi îndrepți sorțul meu.
6O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți,
o frumoasă moșie mi-a fost dată.
7Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește,
căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.
Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește
și trupul mi se odihnește în liniște.
10Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința morților,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11Îmi vei arăta cărarea vieții;
înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse
și desfătări veșnice, în dreapta Ta.