8 Mai

Numeri 17-18, Psalmul 55

NUMERI 17

Toiagul lui Aaron

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și ia de la ei un toiag, după casele părinților lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinților lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui; 3și să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinților lor. 4Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi. 5Bărbatul pe care-l voi alege va fi acela al cărui toiag va înflori, și voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.” 6Moise a vorbit copiilor lui Israel, și toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag; fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinților lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor. 7Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei. 8A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise și copsese migdale. 9Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele și le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă și să-și ia fiecare toiagul lui. 10Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei și să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiți, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor și să nu moară.” 11Moise a făcut așa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul. 12Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toții! 13Oricine se apropie de cortul Domnului moare. Va trebui oare să murim cu toții?”

NUMERI 18

Preoții și leviții

1Domnul a zis lui Aaron: „Tu și fiii tăi și casa tatălui tău cu tine să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în Sfântul Locaș; tu și fiii tăi împreună cu tine să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoțești. 2Apropie, de asemenea, de tine pe frații tăi, seminția lui Levi, seminția tatălui tău, ca să fie legați de tine și să-ți slujească atunci când tu și fiii tăi împreună cu tine veți fi înaintea cortului întâlnirii. 3Ei să păzească ce le vei porunci tu și cele privitoare la tot cortul, dar să nu se apropie nici de uneltele Sfântului Locaș, nici de altar, ca să nu muriți, și ei, și voi. 4Ei să se alipească de tine și să păzească tot ce privește cortul întâlnirii pentru toată slujba cortului. Niciun străin să nu se apropie de voi. 5Să păziți cele privitoare la Sfântul Locaș și altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel. 6Iată că am luat pe frații voștri leviții din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt dați Domnului; ei vă sunt încredințați vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii. 7Tu și fiii tăi împreună cu tine să păziți slujbele preoției voastre în tot ce privește altarul și tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veți face. Vă dau în dar slujba preoției. Străinul care se va apropia va fi omorât.”

Întreținerea preoților

8Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îți dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ți le dau ție și fiilor tăi ca drept al ungerii, printr-o lege veșnică. 9Iată ce va fi al tău dintre lucrurile preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispășire și toate jertfele pentru vină pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi. 10Să le mâncați într-un loc preasfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviți ca sfinte. 11Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare și legănându-le într-o parte și în alta ți le dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. 12Îți dau cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must și grâu. 13Cele dintâi roade ale pământului lor pe care le vor aduce Domnului să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. 14Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduință în Israel să fie al tău. 15Orice întâi născut din orice trup pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni, cât și din dobitoace, să fie al tău. Numai să lași să se răscumpere întâiul născut al omului și să lași să se răscumpere și întâiul născut al unui dobitoc necurat. 16Să lași să se răscumpere întâii născuți ai oamenilor de la vârsta de o lună, după prețuirea ta, cu prețul de cinci sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș, care este de douăzeci de ghere. 17Dar să nu lași să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei; acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor să-l stropești pe altar și să le arzi grăsimea; aceasta va fi o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. 18Carnea lor să fie a ta, ca și pieptul care se leagănă într-o parte și în alta și ca și spata dreaptă. 19Îți dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veșnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat și pe vecie înaintea Domnului, pentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine.”

Întreținerea leviților

20Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nicio moștenire în țara lor și să n-ai nicio parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt moștenirea și partea ta de moșie în mijlocul copiilor lui Israel. 21Fiilor lui Levi le dau ca moștenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii. 22Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovați de vreun păcat și să moară. 23Ci leviții să facă slujba cortului întâlnirii și să rămână încărcați cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veșnică printre urmașii voștri. 24Leviților le dau de moștenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare, de aceea zic cu privire la ei: ‘Să nu aibă nicio moștenire în mijlocul copiilor lui Israel.’”

Darul leviților din ce primesc

25Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 26„Să vorbești leviților și să le spui: ‘Când veți primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moștenire a voastră, să luați întâi din ea un dar pentru Domnul, și anume a zecea parte din zeciuială, 27și darul vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie și ca mustul care se ia întâi din teasc. 28Astfel, să luați și voi întâi un dar pentru Domnul din toate zeciuielile pe care le veți primi de la copiii lui Israel și să dați preotului Aaron darul pe care-l veți lua întâi din ele pentru Domnul. 29Din toate darurile care vi se vor da, să luați întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luați întâi partea închinată Domnului.’ 30Să le spui: ‘După ce veți lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită leviților ca venitul de la arie și ca venitul de la teasc. 31Să-l mâncați într-un loc oarecare, voi și casa voastră, căci aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceți în cortul întâlnirii. 32Nu vă veți face vinovați pentru aceasta de niciun păcat, dacă veți lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veți pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel și nu veți muri.’”

PSALMUL 55

Către mai-marele cântăreților.

De cântat pe instrumente cu coarde.

O cântare a lui David

1Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea

și nu Te ascunde de cererile mele!

2Ascultă-mă și răspunde-mi!

Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ

3din pricina zarvei vrăjmașului

și din pricina apăsării celui rău.

Căci ei aruncă nenorocirea peste mine

și mă urmăresc cu mânie.

4Îmi tremură inima în mine

și mă cuprinde spaima morții,

5mă apucă frica și groaza

și mă iau fiorii.

6Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,

aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”

7Da, aș fugi departe de tot

și m-aș duce să locuiesc în pustie.(Oprire)

8Aș fugi în grabă la un adăpost

de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta.

9Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,

căci în cetate văd silă și certuri;

10zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:

nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;

11răutatea este în mijlocul ei

și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.

12Nu un vrăjmaș mă batjocorește,

căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,

căci m-aș ascunde dinaintea lui.

13Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,

tu, frate de cruce și prieten cu mine!

14Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie

și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!

15Să vină moartea peste ei

și să se coboare de vii în Locuința morților,

căci răutatea este în locuința lor, în inima lor!

16Dar eu strig către Dumnezeu,

și Domnul mă va scăpa.

17Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem,

și El va auzi glasul meu.

18Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea,

căci mulți mai sunt împotriva mea!

19Dumnezeu va auzi și-i va smeri,

El, care din veșnicie stă pe scaunul Lui de domnie.(Oprire)

Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare

și nu se tem de Dumnezeu.

20Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei

și își calcă legământul.

21Gura lor este dulce ca smântâna,

dar în inimă poartă războiul;

cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii.

22Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini!

El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.

Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.

Eu însă mă încred în Tine!