Ieremia 37, Pslamii 10

Ieremia 37

Ieremia este aruncat în închisoare

1Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l-a numit rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim. 2Dar nici el, nici slujitorii lui și nici poporul din țară nu au ascultat cuvintele Domnului, rostite de profetul Ieremia.

3Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să-i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înaintea Domnului, Dumnezeul nostru“.

4Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în închisoare. 5Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s-au retras din Ierusalim.

6Cuvântul Domnului i-a vorbit profetului Ieremia, zicând: 7„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v-a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt, 8iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc’».

9Așa vorbește Domnul: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. 10Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“.

11După ce armata caldeenilor s-a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon, 12Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo.

13Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând:

‒ Tu vrei să dezertezi la caldeeni!

14Ieremia a răspuns:

‒ Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni.

Dar Ireia nu l-a ascultat, ci l-a înșfăcat și l-a dus înaintea conducătorilor. 15Aceștia s-au mâniat pe Ieremia, l-au bătut și l-au închis în casa scribului Ionatan, pe care o transformaseră în închisoare. 16Așa a intrat Ieremia în carcera închisorii și a stat acolo multă vreme.

17Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat.

Acolo regele l-a întrebat în secret:

‒ Ai vreun cuvânt din partea Domnului?

Ieremia a răspuns:

‒ Da.

Apoi a zis:

‒ Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.

18Atunci Ieremia i-a zis regelui Zedechia:

‒ Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta, de m-ați aruncat în închisoare? 19Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia? 20Acum, o, rege, stăpânul meu, te rog să mă asculți! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!

21Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea închisorii și să i se dea în fiecare zi pâine de pe strada brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și, astfel, Ieremia a rămas în curtea închisorii.

Psalmii 10

1De ce stai departe, Doamne,

și Te ascunzi în vremuri de lipsă?

2Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,

însă ei sunt prinși în planurile pe care le-au conceput.

3Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,

binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.

4Cel rău, în înfumurarea lui, nu-L caută.

Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“.

5Căile lui sunt prospere întotdeauna;

judecățile Tale sunt departe de el;

el vorbește cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.

6El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de-a lungul generațiilor,

pe mine, care nu sunt în nenorocire!“.

7Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;

sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.

8El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;

îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;

ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.

9Pândește din ascunziș ca leul din desiș;

pândește să-l prindă pe cel sărac,

să-l prindă pe cel sărac și să-l atragă în lațul lui.

10Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;

cad sub puterea lui.

11El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!

Și-a ascuns fața. În veac nu va vedea!“.

12Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna!

Nu-i uita pe cei săraci!

13De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?

De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?

14Tu însă vezi necazul și întristarea;

Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!

Ție Ți se încredințează cel neajutorat;

Tu ești ajutorul orfanului.

15Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;

cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16 Domnul este Împărat în veci de veci!

Națiunile vor pieri din țara Lui!

17Tu, Doamne, asculți dorința celor nevoiași;

Tu le întărești inima, plecându-Ți urechea spre ei,

18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,

pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.