9 Ianuarie 2024

GENEZA 9, 10 - MATEI 9

GENEZA 9

Dumnezeu binecuvântează pe Noe

1Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul. 2S-apuce groaza și frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mișcă pe pământ și pe toți peștii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! 3Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană; toate acestea vi le dau, ca și iarba verde. 4Numai carne cu viața ei, adică sângele ei, să nu mâncați. 5Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. 6Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. 7Iar voi creșteți și înmulțiți-vă; răspândiți-vă pe pământ și înmulțiți-vă pe el!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

8Dumnezeu a mai vorbit lui Noe și fiilor lui, care erau cu el, și a zis: 9„Iată, Eu fac un legământ cu voi și cu sămânța voastră, care va veni după voi; 10cu toate viețuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât și vitele, și toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieșit din corabie și cu orice alte dobitoace de pe pământ. 11Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul.” 12Și Dumnezeu a zis: „Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ. 14Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor, 15și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. 16Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.” 17Și Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ.”

Fiii lui Noe

18Fiii lui Noe, care au ieșit din corabie, erau: Sem, Ham și Iafet: Ham este tatăl lui Canaan. 19Aceștia au fost cei trei fii ai lui Noe, și din ei s-au răspândit oameni peste tot pământul. 20Noe a început să fie lucrător de pământ și a sădit o vie. 21A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. 22Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și a spus celor doi frați ai lui afară. 23Atunci, Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă fețele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24Noe s-a trezit din amețeala vinului și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

25Și a zis:

„Blestemat să fie Canaan!

Să fie robul robilor fraților lui!”

26El a mai zis:

„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem,

Și Canaan să fie robul lui!

27Dumnezeu să lărgească locurile stăpânite de Iafet.

Iafet să locuiască în corturile lui Sem,

Și Canaan să fie robul lor!”

28Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. 29Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.

GENEZA 10

Urmașii lui Iafet

1Iată spița neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham și Iafet. După potop li s-au născut fii. 2Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras. 3Fiii lui Gomer: Așchenaz, Rifat și Togarma. 4Fiii lui Iavan: Elișa, Tarșiș, Chitim și Dodanim. 5De la ei se trag popoarele din țările neamurilor de pe malul mării, după ținuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după semințiile lor.

Urmașii lui Ham

6Fiii lui Ham au fost: Cuș, Mițraim, Put și Canaan. 7Fiii lui Cuș: Seba, Havila, Sabta, Raema și Sabteca. Fiii lui Raema: Șeba și Dedan. 8Cuș a născut și pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. 9El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” 10El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear. 11Din țara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12și Resen între Ninive și Calah; aceasta este cetatea cea mare. 13Mițraim a născut pe ludimi, anamimi, lehabimi, naftuhimi, 14patrusimi, casluhimi (din care au ieșit filistenii) și pe caftorimi. 15Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, și pe Het; 16și pe iebusiți, pe amoriți, pe ghirgasiți, 17pe heviți, pe archiți, pe siniți, 18pe arvadiți, pe țemariți, pe hamatiți. În urmă, familiile canaaniților s-au împrăștiat. 19Hotarele canaaniților se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza și, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim, până la Leșa. 20Aceștia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după țările lor, după neamurile lor.

Urmașii lui Sem

21Și lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber și fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii. 22Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacșad, Lud și Aram. 23Fiii lui Aram: Uț, Hul, Gheter și Maș. 24Arpacșad a născut pe Șelah, și Șelah a născut pe Eber. 25Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, numit așa pentru că pe vremea lui s-a împărțit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan. 26Ioctan a născut pe Almodad, pe Șelef, pe Ațarmavet, pe Ierah, 27pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, 28pe Obal, pe Abimael, pe Seba, 29pe Ofir, pe Havila și pe Iobab. Toți aceștia au fost fiii lui Ioctan. 30Ei au locuit de la Meșa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului. 31Aceștia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după țările lor, după neamurile lor. 32Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spița neamului lor, după neamurile lor. Și din ei au ieșit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.

MATEI 9

Vindecarea unui slăbănog

1Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea și a venit în cetatea Sa. 2Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința și a zis slăbănogului: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!” 3Și iată că unii din cărturari au zis în ei înșiși: „Omul acesta hulește!” 4Isus, care le cunoștea gândurile, a zis: „Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre? 5Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îți sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’? 6Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ți patul și du-te acasă.” 7Slăbănogul s-a sculat și s-a dus acasă. 8Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei

9De acolo, Isus a mers mai departe și a văzut pe un om, numit Matei, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat și a mers după El. 10Pe când ședea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulțime de vameși și păcătoși și au șezut la masă cu El și cu ucenicii Lui. 11Fariseii au văzut lucrul acesta și au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?” 12Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13Duceți-vă de învățați ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

14Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus și I-au zis: „De ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” 15Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti. 16Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea. 17Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și se păstrează amândouă.”

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei

18Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii sinagogii, I s-a închinat și I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de pune-Ți mâinile peste ea, și va învia.” 19Isus S-a sculat și a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui. 20Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi și s-a atins de poala hainei Lui. 21Căci își zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui.” 22Isus S-a întors, a văzut-o și i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit.” Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. 23Când a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii și când a văzut pe cei ce cântau din fluier și gloata bocind, 24le-a zis: „Dați-vă la o parte, căci fetița n-a murit, ci doarme!” Ei își băteau joc de El. 25Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiță de mână, și fetița s-a sculat. 26Și s-a dus vestea despre această minune în tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi

27Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” 28După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: „Credeți că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 29Atunci S-a atins de ochii lor și a zis: „Facă-vi-se după credința voastră!” 30Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: „Vedeți să nu știe nimeni.” 31Dar ei, cum au ieșit, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.

Vindecarea unui mut îndrăcit

32Pe când plecau orbii aceștia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. 33După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!” 34Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”

Lui Isus Îi este milă de gloate

35Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință care era în norod. 36Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. 37Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! 38Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.”