top of page
Caută

16 Februarie


Geneza 49, Luca 2




 



Geneza 49


Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi


1Iacov a chemat pe fiii săi și a zis: „Strângeți-vă și vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni.

2Strângeți-vă și ascultați, fii ai lui Iacov!

Ascultați pe tatăl vostru Israel!

3Ruben, tu, întâiul meu născut,

Puterea mea și pârga tăriei mele,

Întâiul în vrednicie și întâiul în putere,

4Năvalnic ca apele – tu nu vei mai avea întâietatea!

Căci te-ai suit în patul tatălui tău,

Mi-ai spurcat patul suindu-te în el.

5Simeon și Levi sunt frați;

Săbiile lor sunt niște unelte de silnicie.

6Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor,

Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor!

Căci, în mânia lor, au ucis oameni

Și, în răutatea lor, au tăiat vinele taurilor.

7Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată,

Și furia lor, căci a fost prea sălbatică!

Îi voi împărți în Iacov

Și-i voi risipi în Israel.

8Iudo, tu vei primi laudele fraților tăi.

Mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmașii tăi.

Fiii tatălui tău se vor închina până la pământ înaintea ta.

9Iuda este un pui de leu.

Tu te-ai întors de la măcel, fiule!

Iuda își pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu,

Ca o leoaică: cine-l va scula?

10Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,

Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,

Până va veni Șilo,

Și de El vor asculta popoarele.

11El își leagă măgarul de viță

Și de cel mai bun butuc de viță mânzul măgăriței lui;

Își spală haina în vin

Și mantaua în sângele strugurilor.

12Are ochii roșii de vin

Și dinții albi de lapte.

13Zabulon va locui pe țărmul mărilor,

Lângă limanul corăbiilor,

Și hotarul lui se va întinde înspre Sidon.

14Isahar este un măgar osos,

Care se culcă în grajduri.

15Vede că locul unde se odihnește este plăcut

Și că ținutul lui este măreț;

Își pleacă umărul sub povară

Și se supune birului.

16Dan va judeca pe poporul său,

Ca una din semințiile lui Israel.

17Dan va fi un șarpe pe drum,

O năpârcă pe cărare,

Mușcând călcâiele calului,

Făcând să cadă călărețul pe spate.

18În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!

19Peste Gad vor da iureș cete înarmate,

Dar și el va da iureș peste ele și le va urmări.

20Așer dă o hrană minunată;

El va da bucate alese împăraților.

21Neftali este o cerboaică slobodă,

Rostește cuvinte frumoase.

22Iosif este vlăstarul unui pom roditor,

Vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor;

Ramurile lui se înalță deasupra zidului.

23Arcașii l-au ațâțat, au aruncat săgeți

Și l-au urmărit cu ura lor.

24Dar arcul lui a rămas tare

Și mâinile lui au fost întărite

De mâinile Puternicului lui Iacov:

Și a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.

25Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta;

Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta

Cu binecuvântările cerurilor de sus,

Cu binecuvântările apelor de jos,

Cu binecuvântările țâțelor și ale pântecelui mamei.

26Binecuvântările tatălui tău

Întrec binecuvântările părinților mei și se înalță

Până în creștetul dealurilor veșnice:

Ele să vină peste capul lui Iosif,

Peste creștetul capului domnului fraților săi!

27Beniamin este un lup care sfâșie;

Dimineața mănâncă prada,

Iar seara împarte prada răpită.”

28Aceștia sunt toți cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt lucrurile pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare deosebită.


Moartea lui Iacov


29Apoi le-a dat porunca următoare: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu, deci să mă îngropați împreună cu părinții mei, în peștera care este în ogorul hetitului Efron, 30în peștera din ogorul Macpela, care este față în față cu Mamre, în țara Canaan. Acesta este ogorul pe care l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare. 31Acolo au îngropat pe Avraam și pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac și pe Rebeca, nevasta lui, și acolo am îngropat eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află acolo au fost cumpărate de la fiii lui Het.” 33Când a isprăvit Iacov de dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat duhul și a fost adăugat la poporul său.


 Luca 2


Nașterea lui Isus Hristos


1În vremea aceea, a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 2Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. 3Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa și din seminția lui David, 5să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. 7Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.


Păstorii din Betleem


8În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. 10Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. 12Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” 13Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: 14„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” 15După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” 16S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle. 17După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 18Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. 19Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. 20Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese.


Isus adus în Templu


21Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. 22Și, când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului, 23după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, 24și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.


Cântarea lui Simeon


25Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. 26Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. 27El a venit în Templu mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, 28Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29„Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. 30Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, 31pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, 32lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel.” 33Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. 34Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire. 35Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” 36Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. 37Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. 38A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului.


Întoarcerea la Nazaret


39După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 40Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paștelor. 42Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. 43Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. 44Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. 45Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. 47Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. 48Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare.” 49El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” 50Dar ei n-au înțeles spusele Lui. 51Apoi, S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 52Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.



0 comentarii

Kommentare


bottom of page